”Un poem de iubire”-”Un poema de amor” de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Marina Centeno
(foto cortesía de la autora)

UN POEM DE IUBIRE

Eu dorm în sud
unde copacul crește în lipsuri
iar soarele rupe pielea cu galbenul său


Tu navighezi pe marea destinelor
savurezi sare prin toate colțurile
dezordonându-mi toată liniștea


Golește-mi noaptea 
în prelucrarea conductei libidoului meu
Deschide rănile
cu spadă de lumină și de infinit


Dalta ta mă dezarmează
și mă transform în piruetă pe ciocan 
pentru că sosești variabil la ceasuri
în cearcănele care se ivesc pe neașteptate
din cauza umedei insomnii


Merg spre primejdie legată
de curba închisă a exilului tău

Lunile sunt la ciclu
se pregătește calea

o taină a mării ce se revarsă în râu

UN POEMA DE AMOR

Yo duermo en el sur
donde el árbol crece desprovisto
y el sol rompe la piel con su amarillo

Tú navegas el mar de los destinos
paladeas la sal de los rincones
desordenando todos mis silencios

Vacíame la noche
en el labriego ducto de mi libido
Abre las llagas
con espada de luz y de infinito

Tu cincel me desarma
y me vuelvo cabriola en el martillo
porque llegas variable a los relojes
en las ojeras que surgen de improviso
por el insomnio húmedo

Sujeta voy hacia el peligro
por la curva cerrada de tu exilio

Menstrúan lunas
se prepara el camino

un sigilo de mar se revuelca en el río