jueves, 15 de enero de 2015

"Me queda un solo anhelo"-"Mai am un singur dor"de Mihai Eminescu (traducido a español por Elisabeta Boțan)

 Mihai Eminescu (1850- 1889 )



ME QUEDA UN SOLO ANHELO

Me queda un solo un anhelo

en la paz de la tarde
a la orilla del mar
morir me permitan;
me sea dulce el sueño
y muy cercano el bosque,
en las extensas aguas
un cielo claro tenga.
Oriflamas no quiero,
ni ataúd lujoso,
trencen jóvenes ramas
y háganme una cama .


Y nadie en pos de mí

a mi corona llore 
solo el otoño ponga voz
al follaje marchito.
En cuanto caen ruidosos
los manantiales, siempre,
la luna se deslice
por altas copas de abetos.
Penetre el cencerro
el frío viento de la tarde,
y el sagrado tilo encima
su rama me sacuda.




Y como ya no seré errante
desde entonces en adelante,
me cubrirán a gusto
todos los recuerdos.
Luceros, que asoman
desde la sombra de abetos,
siendo mis amigos,
otra vez me sonrían.
Gemirá apasionado 
el mar en canto áspero...
cuando me vuelva tierra
en mi soledad.


MAI AM UN SINGUR DOR





Mai am un singur dor

în liniştea serii
să mă lăsaţi să mor
la marginea mării;
să-mi fie somnul lin
și codrul aproape,
pe-ntinsele ape
să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
nu voi sicriu bogat,
ci-mi împletiţi un pat
din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
nu-mi plângă la creştet,
doar toamna glas să dea
frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
izvoarele-ntruna,
alunece luna
prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
al serii rece vânt,
deasupră-mi teiul sfânt
să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
de-atunci înainte,
m-or troieni cu drag
aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
din umbră de cetini,
fiindu-mi prieteni,
o să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
al mării aspru cânt...
ci eu voi fi pământ
în singurătate-mi. 














No hay comentarios:

Publicar un comentario