domingo, 18 de enero de 2015

”Ce mare e puterea cuvintelor”-”Qué poder inmenso el de las palabras”de Olga del Carmen Becerra (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Olga del Carmen Becerra




CE MARE ESTE PUTEREA CUVINTELOR


”Astăzi cerurile și pământul îmi zâmbesc,
astăzi soarele îmi pătrunde până în fundul sufletului,
astăzi am văzut-o... am privit-o și m-a privit...,
astăzi cred în Dumnezeu!”
Gustavo Adolfo Bécquer


Ce mare este puterea cuvintelor
că pot să șteargă cu o adiere
 durerea din suflete.
Ziua era tristă. Joi de dimineață.
Gândul gri. Moarte în clopote
Și în aer, 
oriunde respiram, absențe,.
Cât pas împiedicat, pierdut în van.
Vechi labirinturi. Mintea îmi rătăcea.
Întoarcerea de  la muncă. Rutina zilnică.
Voiam să-mi căptușesc
 perna cu lacrimi.
Am intrat în Rețea și am găsit o scrisoare.
Miracol întâmplător, o mângâiere ciudată.
Am simțit cum șovăiala îmi ștergea chipul.
Și tristețea tulbure, transformată în ură,
s-a-ntors ca să-mi înalțe spada
 iar.
Ce mare este puterea acelor cuvinte
zugrăvindu-mi lumea cu trilurile zorilor.




QUÉ PODER INMENSO EL DE LAS PALABRAS

“Hoy la tierra y los cielos me sonríen,
hoy llega al fondo de mi alma el sol,
hoy la he visto... la he visto y me ha mirado...,
¡hoy creo en Dios!”
Gustavo Adolfo Bécquer


Qué poder inmenso el de las palabras
que pueden borrar con su soplo el dolor de las almas.
Era el día triste. Jueves de mañana.
Gris el pensamiento. Muerte en las campanas
Y en el aire ausencias, donde respiraba.
Cuánto paso torpe, perdido en la nada.
Laberintos viejos. Mi mente vagaba.
Vuelta del trabajo. Rutina diaria.
Yo quise fundir mi almohada en lágrimas.
Me metí en la Red y encontré una carta.
Prodigio casual, su caricia extraña.
Sentí un zarandeo que limpió mi cara.
Y la pena turbia, convertida en rabia,
vino a levantar de nuevo mi espada.
Qué poder inmenso el de aquellas palabras
pintando en mi mundo los trinos del alba.



No hay comentarios:

Publicar un comentario