domingo, 31 de agosto de 2014

”Casa”-”La casa”de Mauricio Vallejo Márquez (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

 Mauricio Vallejo Márquez 





Casa

Noaptea e mai bine
să adormi în cântecul tăcerii
și să te acoperi cu întunericul.
Casa mea, cu liniștea asta atât de demnă
are pereții plini de sânge.
Podeaua țipă.
Casa mea e nebună.
Aici am murit de atâtea ori.
Anihilat
am mușcat tăcerea.

Din cartea CASA (Ediciones La Fragua, 2001)



La casa

Por las noches es mejor
arrullarse con el silencio
y abrigarse con la oscuridad.
Mi casa, con ese silencio benemérito
tiene las paredes llenas de sangre.
Su suelo grita.
Está loca mi casa.
Aquí he muerto tantas veces.
Aniquilado
he mordido el silencio.

Del poemario LA CASA (Ediciones La Fragua, 2001)

"pregunta”-”întrebare”de Sorina Ivascu (traducido al español por Elisabeta Boțan)


Sorina Ivascu




pregunta


¿si vieras
mi alma
caminando desnuda
por la calle
te enamorarías de ella
de la misma manera
que has caído entonces
cuando me viste
la sonrisa?


31 de julio 2014



întrebare


dacă mi-ai vedea
sufletul 
umblând dezbrăcat 
pe stradă 
te-ai îndrăgosti de el 
tot așa 
cum ai căzut atunci 
când mi-ai văzut 
surâsul?
31 iulie 2014

viernes, 29 de agosto de 2014

”Cântec sub sticlă”-”Cantar bajo el vidrio”de Mauricio Vallejo Márquez (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)



Mauricio Vallejo Márquez










CÂNTEC SUB STICLĂ

I

Nu există nimic mai bun decât un foc
în mijlocul spadelor
mușcând din scena care apare.
Iarna în pumn
înflorește în ochii legați
al ființei ce se cuibărește
în marea din jurul său.
Lovește și se înalță altingând vlăstarul care e,
suspină și coboară
cunoscând toată așteptarea lumii în orbire.


Decembrie culege în pântece maro
împingând pulsațiile în aur
focul și sufletul îl coace ,
și așteptarea în el însuși.



II

Încă mai suspină în oglinzi
chipurile înnegrite
de tânguirea aerului
și o speranță la barul de la colț.
Negustorii
își vând până și mâinile
pe cupe cu resturi de vin,
o zi din cele cuibărite
în rumori de odinioară,
de scândură proaspătă și drumul unei pulsații.

Din cartea CÂNTEC SUB STICLĂ, (Ediciones La Fragua, 2000)


CANTAR BAJO EL VIDRIO


I

No hay más que buen fuego
en el centro de espadas
mordiendo la escena naciente.
El invierno en un puño
florece en los ojos vendados
del ser que se anida
en la mar de su entorno.
Golpea y se alza tocando el retoño que es él,
suspira y desciende
conociendo en ceguera toda espera del mundo.

Diciembre cosecha en vientres marrones
empuñando latidos en oro
el fuego lo cuece y el alma también,
y la espera en sí mismo.

II


Aún suspiran en los espejos
los rostros ennegrecidos
por el lamento del aire
y una esperanza en el bar de la esquina.
Los mercantes
también venden sus manos
por copas que aún tengan un poco de vino,
aquel de los días anidados
entre rumores de antaño,
de la madera fresca y el camino de un latido.

Del poemario CANTAR BAJO EL VIDRIO (Ediciones La Fragua, 2000)





jueves, 28 de agosto de 2014

”Ghilotina”-”Guillotina”de Mauricio Vallejo Márquez (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)



Mauricio Vallejo Márquez



Ghilotina

Astă noapte
l-au asasinat pe tatăl meu
navighează pe sângele lui
ca și cum brațele 
și picioarele lui s-ar juca
de-a eternul doliu
ochii mamei
reci
zicând parcă 
Nu-i nimic, nu-i nimic

Din cartea ULTIMUL PSALM (Ediciones La Fragua, 2007)



Guillotina

Anoche
asesinaron a mi padre
navegan en su sangre
como si jugaran
sus brazos con sus piernas
al eterno luto
los ojos de mi madre
fríos
como diciendo
No pasa nada, no pasa nada

”La poesía"-"Poezia"de Nicolae Băciuț (traducido al español por Elisabeta Boțan)



Nicolae Băciuț






LA POESÍA

La
lección 
de 
anatomía
de
un segundo.
31 de octubre 2004





POEZIA

Lecţia
de
anatomie
a unei
secunde.

 31 octombrie 2004





martes, 26 de agosto de 2014

"Las bayucas de vasallaje"-"Crâșmele de vasalitate"de Darie Ducan (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Darie Ducan





Las bayucas de vasallaje

La emulsión de simultaneidad,
filigrana de billetes nívea donde se debe.
Llega al pathos debajo de la piel, sabes su código de barras
desde cuando te ha sido presentada.


Pues, ¿por qué cuando te gusta alguien
te da por guardarla en la tarjeta? ¿Hace más
calor allí? Hazle sitio, saca el dinero.





Crâșmele de vasalitate

Emulsia de simultaneitate,
filigran de bancnote nivea unde trebuie.
Ajunge la patosul de sub piele, îi știi codul de bare
de când ți-a fost prezentată.

Oare de ce când îți place de cineva
îți vine să o păstrezi în card? E mai
cald acolo? Fă-i loc, scoate banii.

lunes, 25 de agosto de 2014

”Ariditate”-”Aridez” de Mauricio Vallejo Márquez (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Mauricio Vallejo Márquez



Ariditate


Un om traversează deșertul
cu o umbrelă deasupra capului,
șchiopătând,
abandonat de rațiune.

A fost prizonier
al infinitului dar a zburat.

În seara aceasta s-a aruncat din ceruri
și navighează pe nisip.


Un om umblă fericit
alunecând pe nisip...


Din cartea ULTIMUL PSALM (Ediciones La Fragua, 2007)


Aridez

Un hombre cruza el desierto
con un paraguas en la cabeza,
va cojeando,
abandonado de razón.

Fue prisionero
del infinito y voló.

Esta tarde se arrojó de los cielos
y navega en la arena.

Un hombre va feliz
deslizándose en la arena...


Del poemario EL ÚLTIMO SALMO (Ediciones La Fragua, 2007)




domingo, 24 de agosto de 2014

”Chipul adevărului”-”El rostro de la verdad”de Mauricio Vallejo Márquez (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)



Mauricio Vallejo Márquez




Chipul adevărului

Privesc chipul adevărului,
suspicios ca întotdeauna.
El e vinovatul
și de aceea îmi pare bizar.

Din volumul de poezii Timp în Maree, (Ediciones La Fragua, 1999)





El rostro de la verdad

Veo el rostro de la verdad,
como siempre sospechosa.
Ella es la culpable
y por eso la veo como extraña.

Del poemario Tiempo en la Marea, (Ediciones La Fragua, 1999)

viernes, 22 de agosto de 2014

”y si dios es mujer"-”și dacă dumnezeu e femeie”de Nicolae Tzone, Ed Vinea, Bucarest, 2000 (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Nicolae Tzone







Y SI DIOS ES MUJER


y si dios es mujer y si dios es sólo mujer
mi anhelo por la mitad perfecta es señal de declino
o signo de resurrección
estoy recorrido por la mujer espíritu por la mujer pensamiento por la mujer luz
y también por la mujer carne por la mujer trueno por la mujer
ocaso por la mujer noche por la mujer infierno
como si estuviera  clavado para siempre bajo el filo de una guillotina múltiple
con las cuchillas perfectamente afiladas
como podría explicar de otra forma la saña de la vida
que vuelve tras la vida de doña juana
como una sombra alrededor de un mástil como la sangre en una herida
como un alma alrededor de un muerto
seguro que la mujer es deidad o quizás la mujer es dios o quizás
dios está tan bien oculto en ella que a veces me parece
que lo veo más allá de su carne encendida y de sus nervios rebeldes
en cualquier caso creo que si alguna vez encontraría de verdad  
a dios lo encontraré con rostro de mujer
o lo encontraré en la profundidad de su cuerpo y en la profundidad de los pensamientos
de una mujer única
a quien en definitivo a quien tanto añoro a veces
a doña juana o a dios que ocultado impecable en su profundidad
duerme y sueña que voy hacía ella
duerme y me llama para perderme todo en sus abrazos
como sólo en la muerte  podría perderme
entero sin resto sin plazo sin nada de orgullo

y si dios es mujer mi anhelo por la mitad perfecta
es señal de declino o signo de resurrección

26 de abril 2000

Del libro Nicolas el Magnifico, Editorial Vinea, Bucarest, 2000.














ŞI DACĂ DUMNEZEU E FEMEIE


şi dacă dumnezeu e femeie şi dacă dumnezeu e numai femeie
năzuinţa mea după jumătatea perfectă e semn de declin
sau e semn de-nviere
sînt bîntuit de femeia spirit de femeia gînd de femeia lumină
şi deopotrivă de femeia de carne de femeia trăsnet de femeia
amurg de femeia noapte de femeia infern
de parcă aş fi ţintuit pe vecie sub ascuţişul unei ghilotine multiple
cu lamele perfect ascuţite
cum altfel mi-aş putea explica înverşunarea cu care viaţa mea
se-ntoarce după viaţa donei juana
precum o umbră în jurul unui catarg precum sîngele într-o rană
precum sufletul împrejurul trupului mort
femeia e zeu cu siguranţă femeia e poate dumnezeu sau poate
dumnezeu e atît de bine ascuns în ea încît mi se pare mie cîteodată
că-l văd dincolo de carnea incendiată şi de nervii ei răzvrătiţi
eu cred în orice caz că dacă-l voi întîlni vreodată pe dumnezeu
cu adevărat îl voi întîlni cu chip de femeie
sau îl voi întîlni în adîncul trupului şi în adîncul gîndurilor
unei femei fără seamăn
de cine de cine în definitiv mi-e atît de dor cîteodată
de dona juana sau de dumnezeul care impecabil ascuns în adîncul ei
doarme şi mă visează pe mine venind către ea
doarme şi mă cheamă pe mine să mă pierd total în îmbrăţişările ei
cum numai în moarte îmi va mai fi dat să mă pierd
pe de-a-ntregul fără rest fără scadenţă fără nici un pic de trufie

şi dacă dumnezeu e femeie năzuinţa mea după jumătatea perfectă
e semn de declin sau e semn de-nviere

26 aprilie 2000


Versuri din "NICOLAE MAGNIFICUL", Ed. Vinea, 2000

lunes, 18 de agosto de 2014

"Colgado entre estrellas"-"Agățat între stele” de Daniel Ioniță (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Daniel Ioniță







COLGADO ENTRE ESTRELLAS

Mi corazón se quedó colgado entre estrellas,
a donde la esperanza aislada nevaba levemente sobre la tierra.
Estabas a mi lado, pero cada vez te veía menos.


¿Por qué te seguí allí? ¿Por qué partiste sin mí?
Son preguntas pasajeras como una tormenta de nieve.
No pregunté a donde vamos,
porque ya no se ve el sendero.


Miraba la superficie del universo esperando el alba. Y... a ti.
Sentía la nevada cayendo hacía el abismo.
Escuchaba cantando villancicos y veía a los Santa Claus rechonchos corriendo de aquí para allá.


De repente deje de sentirte. Aún te veía, pero no estabas conmigo.
Mi corazón se quedó colgado entre estrellas;
desde los copos me hiciste señales con la mano y me gritaste que espere.


(del poemario "Colgado entre estrellas", Editorial Minerva, 2014)




AGĂȚAT ÎNTRE STELE

Inima mi-a rămas agățată între stele,
de unde speranța fulguia însingurată spre pământ.
Erai lângă mine, dar te vedeam din ce în ce mai puțin.

De ce te-am urmat acolo? De ce ai plecat fără mine?
Sunt întrebări trecătoare ca un viscol.
Nu te-am mai întrebat unde mergem,
de ce cărarea nu se mai vede.

Priveam întinderea universului așteptând zorile. Și… pe tine.
Simțeam ninsoarea fulguind spre abis.
Auzeam cântându-se colinde și vedeam Moș Crăciuni rotofei alergând de colo-colo.

Deodată nu te-am mai simțit. Te zăream încă, dar nu mai erai cu mine.
Inima mea era încă agățată între stele;
printre fulgi mi-ai făcut cu mâna și mi-ai strigat să aștept.

(din volumul Agățat Între Stele - Daniel Ioniță - Editura Minerva 2013)

sábado, 9 de agosto de 2014

"reflejo"-"reflectez"de Dominique Iordache (traducido al español por Elisabeta Boțan)



Dominique Iordache



reflejo

cuando salí de la casa llovía
miraba al suelo y veía el cielo
los hombres iban en otras direcciones bajo mis suelas 
vivías cabeza abajo
pensaba que estas de pies
y pones tus suelas al lado de las mías 
para ir juntos
turbando



reflectez

când am plecat de acasă ploua
mă uitam pe jos și vedeam cerul
sub tălpile mele oamenii mergeau în alte direcții
trăiai cu capul în jos
mă gândeam că stai în picioare
și-ți pui tălpile în dreptul tălpilor mele
să mergem împreună
tulburând

viernes, 8 de agosto de 2014

"Alter ego"-"Alter ego"de Nicolae Băciuț (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Nicolae Băciuț





ÁLTER EGO

Como una serpiente
alimentada al pecho,
como una soga
trenzada al cuello –
yo – otro –
para
ser más viejo
con un segundo,
más bajo,
más feo
más solo
que
la madre que no me parió –
como un final
que no tiene principio.
6 de abril de 2003



ALTER EGO

Ca un şarpe
crescut la sân,
ca o funie
împletită la gât –
eu – altul –
încât
să fiu mai bătrân
cu-o secundă,
mai scund,
mai urât,
mai singur
decât
mama care nu m-a născut –
ca un sfârşit
care n-are-nceput.

 6 aprilie 2003


”Autorretrato de Pascuas”-”Autoportret de Paște” de Nicolae Băciuț (traduciodo al español por Elisabeta Boțan)




Nicolae Băciuț




AUTORRETRATO DE PASCUAS


Mi cuerpo
como una herida
sobre
la hierba –


una gota
de sangre.

18 de julio 2003


AUTOPORTRET DE PAŞTE

Trupul meu
ca o rană
deasupra
ierbii –

o picătură
de sânge.

 18 iulie 2003


”Recuerdo de la infancia”-”Amintire din copilărie”de Liviu Antonesei ( traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Liviu Antonesei





Recuerdo de la infancia 


Calles al margen de la urbe – manzana entre ventanas,
el invierno; en una retórica nórdica, en un juego
alejado con las superficies – solo así
la desesperación asoma un rostro impersonal,
un antifaz perfecto.
En una mañana serena y fría, lavar
                                                          las manos 
pero la culpa no es una mancha de hoy, ni
un color abstracto estirado sobre la tela, una tela
que el pintor disimula no saber nada de ella.
Como una oruga en manzana, ¡la duda!
Aquel que se ha callado, él, que se calle más. Pero, ¿qué
hacemos con el, qué hacemos? Las margenes de las cosas
son moradas – brillan en la fría luz como un rayo
desconocido, como un liquido renacido de dentro.
  



Amintire din copilărie

Străzi de la marginea urbei – măr între geamuri,
iarna; printr-o retorică nordică, printr-un joc
îndepărtat cu suprafeţele – numai aşa
disperarea-şi asumă un chip impersonal,
o mască perfectă.
Intr-o dimineaţă senină şi rece, spălarea
pe mîini —
dar vina nu este o pată de astăzi, nici
o culoare abstractă întinsă pe pînză, o pînză
despre care pictorul se preface a nu şti nimic.
Ca un vierme în măr, îndoiala!
Cel care a tăcut, el, să mai tacă. Dar ce să
facem cu el, ce să facem ? Marginile lucrurilor
sînt vinete – strălucesc în lumina rece ca o rază
necunoscută, ca un lichid renăscut dinlăuntru.




 

jueves, 7 de agosto de 2014

"Ella"-"Ea" de Nicolae Băciuț (traducción al español Elisabeta Boțan)



 Nicolae Băciuț



ELLA


Aún hablas por mi,
aún esperas en mi lugar,
del abandono al aburrimiento,
hablas con mi muerte,
aquella viva y feliz,
con mis amantes olvidadas
en un sueño;
tu boca sigue quemada,
tu sed es arena,
mi muerte aún 
es buena 
y no tiene rostro.


EA


Încă vorbeşti pentru mine,
încă speri în locul meu,
de la renunţare la plictis,
stai de vorbă cu moartea mea,
cea vie şi ferice,
cu amantele uitate
într-un vis;
încă gura ta e arsă,
setea ta e nisip,
încă moartea mea
e bună

şi n-are chip.