sábado, 28 de junio de 2014

”Una tarde de verano"-"O după-amiază de vară”de Ayten Mutlu (traducción de rumano al español Elisabeta Boțan)

Ayten Mutlu




 UNA TARDE DE VERANO



las ramas mecen 
la luz infantil del sol 

las risas, los llantos lejanos

las hadas de las ventanas del balcón

mi madre disimula no verme las miradas


ella ignora el grillo, el canto del cuco

oculto en las hojarascas 

y el día que sigue se alarga sin cesar

hasta el cesto para la colada


ella siempre ordena las toallas tendidas
sobre la cuerda de la lavandería igual de estirada,-

nosotros nunca vimos los pañales de sus niños-

quita suavemente las pinzas de la cuerda

y otra vez las coloca,

se retira un poco

para mirar sus años demasiado largos

luego, alejándose de la vida, sus miradas se enturbian,

se sienta y se pone a acariciar las hojas

del laurel salvaje que viene a regar



como si ocultara sus recuerdos

del cielo, del sol,




del laurel salvaje, de la algarabía del mar,

del grillo,
arregla su pañuelo que le oculta el cabello,
una mano de canas que ella vigila

hasta el día de su muerte,

en estos amargos instantes

tomo con gusto un trago



ella me habló entonces

sobre un lugar para su tumba,

uno llano, soleado, sin humedad...




reflexionando sobre todo esto un pájaro se sienta

al borde del balcón

dejando la magia de esta tarde

sobre el pañuelo de mi madre
este pájaro de pronto se eleva 
y nunca volveré a verlo


O DUPĂ-AMIAZĂ DE VARĂ

ramurile leagănă
lumina copilăroasă a soarelui
râsetele, plânsetele îndepărtate
zânele de la ferestrele balconului
mama se preface că nu vede privirile mele

ea ignoră greierul, cântecul cucului
ascuns în frunzişuri
iar ziua care urmează se întinde fără contenire
până la coşul cu rufe

ea aranjează mereu prosoapele întinse
pe frânghia din spălătorie la fel de întinsă, -
noi nu am văzut niciodată scutecele copiilor ei -
deschide uşor clemele de pe frânghie
şi le prinde iar,
se retrage puţin
pentru a-şi privi anii prea lungi
apoi, îndepărtându-se de viaţă, privirile i se tulbură,
se aşează şi se pune să mângâie frunzele
dafinului sălbatic pe care vine să-l ude

ca şi când şi-ar ascunde amintirile
de cer, de soare,
de dafinul sălbatic, de gălăgia mării,
de greier,
îşi aranjează basmaua ce-i ascunde părul,
o mână de păr alb pe care-l păzeşte
până în ziua în care va muri,
în aceste clipe amare
trag cu plăcere o duşcă

ea mi-a vorbit altădată
despre un loc pentru mormântul ei,
unul neted, însorit, fără umezeală…

reflectând la toate acestea o pasăre şe aşează
pe marginea balconului
lăsând farmecul acestei după-amieze
pe basmaua mamei mele
se înalţă îndată această pasăre
pe care eu nu o voi mai putea revedea
Traducere în română de Niculina OPREA





”Perpetuu”-”Perpetuo”de Zhivka Baltadzhieva (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

  Zhivka Baltadzhieva 




PERPETUU

Incertitudine. Necunoscute.



Nici o mantră din cer
pentru a le tămădui.
Antecedentele lovesc.


Și post-viitorul.




PERPETUO

Incertidumbre. Incógnitas. 


Ninguna mantra del cielo
para curarlas.
Los antecedentes aporrean.


Y el posfuturo.  

”amigo...”-”amice...”de Șișu Ploeșteanu Doria (traducido al español por Elisabeta Boțan)

 Șișu Ploeșteanu Doria 



amigo...



no es muy cierto lo que se dice

estaba atrapada en un alambre de púas en un tiempo
porque hice el mismo error que tú u otros muchos 
pensaba en dulzones de tipo
-mi vida
-mi pecado
-mi felicidad
-mi vida
cosas inútiles y asquerosas
un cliché espasmódico
no te curas definitivamente de la tontería
así como hablan algunos y podrías creerlos
que no estarías toda la vida colgado de una hoja  
que sólo los vientos no te van a derribar, ni las lluvias te mataran 


ah, que no se me olvide 

he logrado hacer un salto ético-positivo de 7 metros
luego escuché la Sonata  Kreutzer
mientras que me rapaba la cabeza
así que...
amigo
deja aquel tiempo de tomar pánico
y haz algo inútil para mi
porque somos hombres




y las mujeres ocultan sus temores en los pañuelos...




amice...

nu prea este adevărat ce se spune
eram prinsă într-o sârmă ghimpată într-o vreme
pentru că am făcut aceeași greșeală ca tine sau ca mulți alții
mă gândeam la dulcegării de tipul 
- viața mea
- păcatul meu
- fericirea mea
- moartea mea
- viața mea
chestiuni inutile și grețoase
clișeu spasmatic 
definitiv nu te vindeci de prostie 
așa cum spun unii ai putea să-i crezi
că doar n-ai sta agățat de-o frunză toată viața
că doar vânturile nu te vor dărâma și nici ploile nu te vor ucide

ah, să nu uit
am reușit să fac un salt etic-pozitiv de 7 metri
apoi am ascultat Sonata Kreutzer 
în timp ce mă tundeam cheală
așa că...
amice
lasă timpul acela de luat panică
și fă ceva nefolositor pentru mine
că doar suntem oameni

și femeile-și ascund în baticuri fricile...
Top of Form











viernes, 27 de junio de 2014

"Străini”-”Extranjeros”de Zhivka Baltadzhieva (traducción del español al rumano Elisabeta Boțan)



Zhivka Baltadzhieva



STRĂINI



În fața ordinii existente.

Și 
după iubire.



EXTRANJEROS



Ante la orden existente.


después del amor.

"El reloj"-"Ceasornicul"de Virgil Diaconu (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Virgil Diaconu


El reloj 


Todo empieza por la tarde, cuando el reloj de la torre
empieza su ronda de noche. Cuando el reloj de la torre
hace su ronda de noche con sus soldados por mi habitación.
Todo empieza por la tarde, cuando escapados del cuartel de hierro
los soldados del reloj parten a conquistar la ciudad.
Cuando camino por las calles, de repente me despierto rodeado
de estos guerreros que piensan que se lo merecen todo.
De estos guerreros que afilan sus sables con mi vista.

Todo empieza por la tarde, cuando el reloj de la torre
hace su ronda de noche con sus soldados por mi habitación.
Por el alma olvidada abierta. Ves,
los que se han ido corren toda la noche dentro de mí.
A veces distingo entre ellos las voces de mi madre
que me llama desde la lejanía del jardín, del azul.
Las voces de mi madre, que me atan las heridas con sus caricias 
y me regaña con su lágrima.
El reloj me sigue con sus soldados, y la oscuridad.
Soldados que no puedo vencer. Así que al final
tendré que aceptar la guerra y reunir todos mis ejércitos.
Hacer nuevas alianzas con el Bosque y el Austro.
Y llevar al día mis antiguos tratados con los gorriones.
Esos tratados desde los tiempos que todos habitaban un nido:
en la mano del Señor. ¡Sí, yo, tendré que prepararme
para la gran batalla! Reunir mis ejércitos y salir al campo,
al combate. No tengo ningún temor, ¡El Señor está conmigo!
¡ El Bosque ya ahuyentó con su verde a los soldados!
Y las legiones de gorriones ya han derribado con sus trompetas
los muros de la oscuridad. El Jericó de la noche.


Yo vivo en un reloj.

Esta noche mis pensamientos se irán a la guerra.
 

      Ceasornicul


Totul începe înspre seară, când ceasul din turn
îşi începe rondul de noapte. Când ceasul din turn
îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea.
Totul începe înspre seară, când scăpaţi din cazarma de fier
soldaţii ceasului pornesc să cucerească oraşul. 
Când merg pe străzi, deodată mă trezesc înconjurat 
de aceşti războinici care cred că totul li se cuvine.
De aceşti războinici care îşi ascut săbiile de privirile mele.

Totul începe înspre seară, când ceasul din turn
îşi face rondul de noapte cu soldaţii lui prin camera mea.
Prin sufletul uitat deschis. Vezi,
cei plecaţi aleargă toată noaptea prin mine.
Uneori desluşesc printre ei glasurile mamei
care mă cheamă din depărtarea grădinii, din albastru.
Glasurile mamei, care îmi leagă rănile cu mângâierile ei
şi mă ceartă cu lacrima.

Ceasul din turn mă urmăreşte cu soldaţii lui, cu întunericul.
Soldaţi pe care nu-i mai dovedesc. Aşa că până la urmă
va trebui să îmi strâng toate oştile şi să accept lupta.
Şi să închei noi alianţe cu Pădurea şi Austrul.
Şi să aduc la zi vechile mele tratate cu vrăbiile.
Tratate din vremea când toate locuiau într-un cuib:
în mâna Domnului. Da, eu va trebui să mă pregătesc
pentru lupta cea mare! Să-mi adun oştile şi să ies în câmp,
la bătaie. N-am nici o teamă, Domnul este cu mine!
Deja Pădurea a pus pe fugă soldaţii cu verdele ei!
Şi legiunile de vrăbii au dărâmat deja cu trâmbiţele lor
zidurile întunericului. Ierihonul nopţii.

Eu locuiesc într-un ceasornic.
În noaptea aceasta gândurile mele vor pleca la război.


jueves, 26 de junio de 2014

”¡Futuro de oro!"-"Viitor de aur!"de Virgil Diaconu (traducido al español por Elisabeta Boțan)






¡Futuro de oro!

 El partido rojo dio la señal de la trompeta en el cuartel de los jorobados

y sus encorvadas espaldas han salido a protestar.

Hasta las piedras cubicas de la calle Basilio Lobo
se han cogido de la mano con los agujeros de los zapatos

que viven en el barrio de Războieni

y han salido a derrocar el Gobierno.


-Cuidado que no te rompas los huesos esta vez también,

le dijo la vieja peinada como un reloj despertador

a su hijo que salió disparado de la casa a la llamada del partido

que organizó esa rebelión espontanea... Una rebelión

para  proteger a la democracia, es decir a las cuentas en euros,

a las piscinas y a los chalets de lujo. Una rebelión a mano de los bobos

que han salido a la calle; a los bobos que ondean la bandera

y cuentan los huesos rotos por los bastones de goma

de los policías.


Se escucha que estos días será elegido

el nuevo primer ministro, el alimentado con agua de rosas

y clonado cerca de las Tesis del Julio "71.

-Así que coged vuestras pancartas y corred a la Plaza de la Revolución,

si queréis que os aumente  la ración y el subsidio,

dijo el organizador de esta rebelión espontánea...

-¿Y  a nosotras por qué nadie nos llama?-

han gritado, crujiendo, las camas del piso

del traficante de los placeres sexuales pagados por hora de los elegidos.

-Queremos salir a la calle para demostrar,

dijeron las cucharas y los tenedores del hotel de lujo.

¿Qué, nos falta visión política?



Mientras las viejas glossy que se agitan en la demostración

dan declaraciones de colores en los puestos TV, las cucarachas gubernamentales
preparan la sopa del pobre para los manifestantes

de la plaza,

de rápida elaboración que contiene las mejores E importadas.


 -¡Abajo el Gobierno!–gritaron

las pancartas de la Plaza de la Revolución y sus claques rojos.


 -¡Abajo el Gobierno!–gritaron los héroes de la nación

en los bares de la amargura; en los bares de la amargura

servida a cien gramos en vasos transparentes de cristal.


  -¡Abajo el Gobierno!–gritaron los héroes de esta nación de héroes,

bajo las pancartas preparadas desde hace tiempo

para esta rebelión espontánea...


Mientras que las viejas glossy saborean las electorales coles rellenas

y disfrutan de los fuegos artificiales que les oxigenan los pulmones,

el general Esposa el jefe de la Policía

le da la espalda a la historia,

y la señora Verja Bodeguero de la Justicia

hace como que no ve ni esta vez el soborno electoral.


Ahora mismo instalan al primer ministro,

a este chico totalmente plagiado según las Tesis del Julio "71.



 -¡Futuro de oro tiene nuestro país!–grita una boca rota

desde la multitud, despertando a los nostálgicos  entre las uniformes invisibles

que guardan el orden y la disciplina de esta rebelión espontánea...


-Ya pueden florecer los cerezos, añade el poeta,

que está grabado por las uniformes invisibles en este instante.

 

Viitor de aur!       


Partidul roşu a dat goarna în cazarma de cocoşaţi

şi spinările îndoite au ieşit să protesteze.

Până şi pietrele cubice de pe strada Vasile Lupu

s-au luat de mână cu găurile din pantofi

care locuiesc în cartierul Războieni

şi au ieşit să dea jos Guvernul.


- Vezi să nu îţi rupă oasele şi de data asta,
i-a spus bătrâna pieptănată ca un ceas deşteptător
fiului ei ieşit ca glonţul din casă la chemarea partidului
care a pus la cale această revoltă spontană… O revoltă
pentru apărarea democraţiei, aşadar a conturilor în euro,
a piscinelor şi vilelor de lux. O revoltă pe mână proştilor
care au ieşit în stradă; a proştilor care flutură steagul
şi îşi numără oasele rupte sub bastoanele de cauciuc
ale jandarmilor.

Se aude că zilele acestea va fi înscăunat
noul prim-ministru, cel hrănit cu apă de trandafiri
şi clonat în preajma Tezelor din Iulie ’71.
- Aşa că luaţi-vă pancartele şi daţi fuga în Piaţa Revoluţiei
dacă vreţi să vă măresc raţia şi ajutorul de şomaj,
a spus organizatorul acestei revolte spontane…

- Dar pe noi de ce nu ne cheamă nimeni? – 
au strigat, trosnind, paturile din apartamentul
traficantului de plăceri sexuale plătite cu ora de aleşi.
- Vrem şi noi să ieşim în stradă şi să demonstrăm,
au spus lingurile şi furculiţele din hotelul de lux.
Ce, noi nu avem viziune politică?

Şi în timp ce babetele glossy care se agită la demonstraţie
dau declaraţii color pe posturile TV, libărcile guvernamentale
pregătesc pentru manifestanţii din piaţă supa săracului,
preparată rapid din cele mai bune E-uri aduse de-afară.

- Jos Guvernul! – au strigat
pancartele din Piaţa Revoluţiei şi aplaudacii roşii.

- Jos Guvernul! – au strigat eroii neamului
prin cârciumile amarului; prin cârciumile amarului
servit cu suta de grame în pahare de sticlă transparentă.

- Jos Guvernul! – au strigat eroii acestui neam de eroi,
de sub pancartele pregătite din vreme
pentru această revoltă spontană…

Şi în timp ce babetele glossy savurează sarmalele electorale
şi se bucură de focurile de artificii care le oxigenează plămânii,
generalul Cătuşă din fruntea Poliţiei
se întoarce cu spatele la istorie,
iar doamna Gratie Pivniceru de la Justiţie
se face că nu vede mita electorală nici de data aceasta.

Chiar acum îl instalează pe noul prim-ministru,
pe băiatul acesta plagiat în întregime după Tezele din Iulie ’71.
- Viitor de aur ţara noastră are! – strigă o gură spartă
din mulţime, trezind nostalgii printre uniformele nevăzute
care asigură ordinea şi disciplina acestei revolte spontane…

- De-acum pot să înflorească cireşii, mai spune poetul,
care este filmat chiar în această clipă de uniformele nevăzute.



domingo, 15 de junio de 2014

"La isla"-"Insula"de Virgil Diaconu (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Virgil Diaconu











La isla 

Esta mañana el jazmín y el azufre son el horizonte.

En los matorrales –el alma agitada.
Por aquí han pasado seres  de otro mundo, y él les busca la huella.
No hay más que gorriones, que desnudan  en el aíre  el sendero
que la isla esconde entre piedras y hierbas.
No es más que una huida de lagartos, que sacude las hierbas.
No es más que la riña caída del cielo de los arrendajos.
Son los semblantes de la eternidad en la tierra.
¿Quién osará contarlos? El ejército de los escaramujos florecidos
y los arrendajos que han conquistado el aíre son tantos senderos
para el recién llegado de las cenizas de la noche.


Parado bajo el hacha, el topo les servirá 
de alimento
por un tiempo a las hormigas rojas...
Otro día más y dirás que no ha pasado.


¡No te apresures! Tienes tiempo para alcanzar las urracas,
estos pensamientos en blanco y negro que siempre se te adelantan,
relampagueando a los arboles.


¡No te apresures! El sol volverá aquí cada día




Insula


Iasomia şi sulful sunt orizontul în dimineaţa aceasta.

Prin hăţişuri – sufletul tulburat.
Făpturi din altă lume au trecut pe aici, iar el le caută urma.
Nu-s decât vrăbiile, care dezvelesc în aer cărarea
pe care insula o ascunde printre pietre şi ierburi.
Nu este decât goana şopârlelor, care cutremură ierburile.
Nu e decât cearta gaiţelor căzută din cer.
Sunt chipurile pe pământ ale veşniciei.
Cine va cuteza să le numere? Oastea măceşilor înfloriţi
şi gaiţele care au cucerit văzduhul sunt tot atâtea cărări
pentru cel de curând sosit din cenuşile nopţii.

Oprită sub secure, cârtiţa va mai ţine o vreme în loc
foamea furnicilor roşii…
Încă o zi şi vei spune că nici nu a fost.

Nu te grăbi! Ai încă vreme să prinzi din urmă coţofenele,
aceste gânduri în alb şi negru care ţi-o iau mereu înainte,
fulgerând prin copaci.
Nu te grăbi! Soarele se va întoarce aici în fiecare zi
ca să dezgroape din întuneric surâsul tău cosit de nelinişte…

De-acum poţi să scoţi spinul din piept.
Insula se trezeşte în tine cu toate făpturile.
Pe ramurile tale înfloreşte cântecul vrăbiilor,
pădurea îţi cotrobăieşte prin suflet, în căutare de fragi.
Şi râul îţi aleargă prin vene.

Din cârtiţa deschisă sub fulger aduni cenuşă
pentru tot restul nopţii,
opreşti întunericul cu o singură mână.