lunes, 31 de marzo de 2014

"Mi felicidad se ha cansado"-"Fericirea mea a obosit"de Ruxandra Anton (traducido al español por Elisabeta Botan)

Ruxandra Anton





Mi felicidad se ha cansado

no tenemos escapatoria
de las palabras pronunciadas
con mitad de boca


mi querido
yo no te oigo las palabras de la herrumbre
yo llevo ropas de luto
para la niña de los fósforos
y ahora


me he puesto un collar de abalorios
y el cayado del mendigo
para el amor que queda por vivir
y la ira que está en nuestro camino


como una sombra de hombre
es la palabra


la palabra amor
no puede ser cubierta
con una sábana


cada día llegan trenes
de ellos bajan hombres desconocidos
sus roces son
amapolas que se deshojan


el niño está en su habitación
y gira la llave del trenecito
de el bajan hombres
que se convierten en sus niños
ellos nunca juegan con las palabras



si estamos tristes
si estamos cansados
y no podemos subir la colina
verde del corazón
si de nuestros ojos surgen 
animales salvajes
si tu no me tocas los dedos
cuando están temblando


y dices
el miedo gira la llavecita
de la palabra amor
el miedo de la soledad


¿crees que estamos en la caída?


en su habitación
el niño levanta el banderín
papá dame flores
para la niña de los fósforos
¿mamá crees que volverá?


mi felicidad se ha cansado
mi felicidad está triste
déjame en el trenecito
para acostarla.






Fericirea mea a obosit



nu avem scăpare
de cuvintele spuse
cu jumătate de gură

dragul meu
eu nu îţi aud cuvintele ruginii
eu port haine de doliu
pentru fetiţa cu chibrituri
şi acum

mi-am pus un şirag de mărgele
şi cârja cerşetorului
pentru iubirea rămasă de trăit
şi ura care ne stă în cale

ca o umbră de om
este cuvântul

cuvântul dragoste
nu poate fi acoperit
cu un cearşaf

în fiecare zi vin trenuri
din ele coboară oameni necunoscuţi
atingerile lor sunt
maci care se scutură

copilul stă în camera lui
şi învârte cheiţa trenuleţului
din el coboară oameni
care devin copiii lui
ei nu se joacă niciodată cu cuvintele

dacă suntem trişti
dacă suntem obosiţi
şi nu putem urca dealul
verde din inimă
dacă din ochi ne ţâşnesc
animale sălbatice
dacă tu nu-mi atingi degetele
când tremură

şi spui
frica învârte cheiţa
cuvântului dragoste
frica de singurătate

crezi că suntem în cădere?

în camera lui
copilul ridică fanionul
tată dă-mi flori
pentru fetiţa cu chibrituri
mamă crezi că se mai întoarce?

fericirea mea a obosit
fericirea mea e tristă
lasă-mă în trenuleţ
să o adorm.
















domingo, 30 de marzo de 2014

”Colecționarul de marionete rupte”-”El coleccionista de muñecos rotos"de Daniel Montoly (traducido al rumano por Elisabeta Botan)



Daniel Montoly









COLECȚIONARUL DE MARIONETE RUPTE

De la tine am moștenit
puterea aceasta de a potoli zgomotul
altor nume din viața mea,
zilele înnorate
peste ariditatea numelui meu,
densitatea caracterului când dorm;
inelele din gât
pronunțând ”pe urmă”,
pasiunea de a colecționa
imagini oarbe 
și marionete rupte.


EL COLECCIONISTA DE MUÑECOS ROTOS

De ti heredé
esa capacidad para acallar el ruido
de otros nombres en mi vida,
los días nublados
sobre la aridez de mi apellido,
la espesura de carácter
cuando duermo;
los chasquidos de garganta
al pronunciar “después”,
la pasión por coleccionar
imágenes ciegas
     y muñecos rotos.


"En la boca negra"-"În gura neagră”de Ion Cristofor (traducido al español por Elisabeta Botan)







EN LA BOCA NEGRA



estoy en la boca negra del túnel
y espero paciente que pase el tren de noche


ahora en la escalera de mi casa
se aglomeran todos los traductores de las lenguas muertas.

atención señores
grito a los mecánicos dormidos en la locomotora
el poeta es frágil como el papel en los dientes de las llamas
el poeta es duro como el diamante en la boca de los tiranos.  

ÎN GURA NEAGRĂ

stau în gura neagră a tunelului
şi aştept răbdător trecerea trenului de noapte.

acum pe scările casei mele
se înghesuie toţi traducătorii din limbile moarte.

atenţie domnilor
le strig mecanicilor adormiţi din locomotivă
poetul e fragil ca hârtia în dinţii flăcărilor

poetul e dur ca diamantul în gura tiranilor.

miércoles, 26 de marzo de 2014

"Paisaje interior"-"Peisaj lăuntric"de Nichita Danilov (traducido al español por Elisabeta Botan)

 Nichita Danilov




Paisaje interior

Lago de trigo
al ocaso
sobre el flotan
sombreros amarillos de arroz:
extrañas aves de la tarde.






Peisaj lăuntric

Lac de grîu
în apus
peste care plutesc
galbene
pălării de orez:
ciudate păsări de seară.




martes, 25 de marzo de 2014

”În Aranjuez"-”En Aranjuez"de José Sánchez Hernández (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

 José Sánchez Hernández 




ÎN ARANJUEZ

Știu că trebuie să te facsă te îndrăgostești de mine în toate zilele
sângele va străluci senin și luminos
fire de o tăcere ce se crează în liniște
în boemul fugace al trupurilor noastre goale
mă stăpânești  mă risipești în dansuri erotice
și stai aici mușcată de visele mele
băltind inima domol
am nevoie să mă iubești cu gelozie
să simt că îmi ocupi timpul ca o teamă anunțată
să știi ce potop îmi întunecă sângele
cât de aproape ești de strigătele mele
că te compar cu fiecare fată care mă privește
pentru că am pus în tine ploaia victorioasă
mi-a fost greu să mă deschid florilor tale fără abisuri
ai nevoie de lumina asta ca să mă iubești
știu că vom face din timp o toamnă ușor de cucerit
trebuie doar ne îndrăgostim zi de zi




EN ARANJUEZ


Sé que debo enamorarte todos los días
la sangre lucirá serena y habrá luz
hebras de un silencio que se labra en silencio
en la bohemia fugaz de nuestros cuerpos desnudos
me ocupas me desbordas en danzas amatorias
y estás aquí mordida por mis sueños
lentamente encharcado el corazón
necesito provocar que me ames celosamente
verte invadir mi tiempo como un susto prevenido
debes saber cuánto mar me oscurece la sangre
lo cerca que estás de todos mis alaridos
que te comparo con cada muchacha que me mira
porque he apostado a ti la lluvia victoriosa
difícil ha sido abrirme a tus flores sin abismos
necesitas esta luz para andar mi amor
sé que haremos del tiempo un otoño conquistable
es solo cuestión de enamorarnos diariamente








lunes, 24 de marzo de 2014

”Geografie”-”Geografía"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga



GEOGRAFIE

Doar petala de sidef în cântul seminal al geografiei;
înaintea fiecărui itinerariu, laptele diurn al peceților (și acest 
alt mod
de a aduna ploaia în mâini.)
La sud, roza cu alfabetul ei de stea, arborele infinitului 
ca un soldat.
Acolo, orb de gâfâială, polenul între arcurile ulciorului...
Barataria, 23.III.2014


GEOGRAFÍA

Sólo el pétalo de nácar en el canto seminal de la geografía;
ante cada itinerario, la leche diurna de las estampillas (y esa otra manera
de recoger la lluvia en las manos.)
Al sur, la rosa con su alfabeto de estrella, el árbol del infinito como un soldado.
Allí, ciego de jadeos, el polen entre los arcos del cántaro…
Barataria, 23.III.2014


”Zorii se ivesc târziu în acestă iarnă”-”Lo tarde que amanece en este invierno”de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Amando García Nuño 


ZORII  SE IVESC TÂRZIU ÎN ACEASTĂ IARNĂ


            M-am pierdut, acolo, unde toți mă cunosc(Jose Manuel Vivas) 

     
Viața            
va veni să te viziteze, mai târziu. Tu vei fi fugit
printre calendare...  


LO TARDE  QUE AMANECE EN ESTE INVIERNO





                                                    Me perdí, allí, donde todos me conocen   (Jose Manuel Vivas)                          



Te vendrá a visitar
más tarde, la vida. Tú habrás huido
entre los calendarios…


                       

”Jertfire-”Ofrendarse”de Mauricio Escribano (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Mauricio Escribano


Jertifire


Sub un abajur de ceruri abandonate
mă prăbuș imens, dispărând
în talazul de porumb.
Acum nu mai e aici nici bărbatul singur.
Disperat sexul meu navighează pe câmp
și se împerechează cu șerpii în estuare.
Cel mai îndepărtat devorează recoltele,
ciupercile albastre, năsturelul, strugurele,
de la gât ajunge la inimă.
Două săgeți asemănătoare se îmbină în aer
pironindu-se în lutul trupului meu.
Dumnezeu m-a văzut. În adâncul ochilor săi
îmi sacrific numele, visând metale.


Ofrendarse

Bajo un sombrero de cielos abandonados
me rindo gigante, desapareciendo
en el oleaje del maíz.
Ya no está aquí ni el hombre solo.
Desamparado mi sexo navega el campo
y se aparea en las rías con las serpientes.
Lo más remoto devora las cosechas,
los hongos azules, el berro, la uva,
de la garganta va al corazón.
Dos flechas idénticas se empalman en el aire
clavándose en el barro de mi cuerpo.
Dios me ha visto. En el fondo de sus ojos
sacrificó mi nombre, soñando metales.

domingo, 23 de marzo de 2014

”Apariție”-"Aparición"de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Amando García Nuño



APARIȚIE

Cum aș putea să-ți cer, fără a te stânjeni,
să mi te înfățișezi
din nou, îmbrățișând amintirea
care se așează lângă mine pe înserate?
Cum să-ți cer, încă o iluzie
fără a deschide rana, o altă minciună
săpată în peștera uitării?




 APARICIÓN

¿Cómo podría pedir, sin molestarte,
que te me aparecieras
de nuevo, abrazada a ese recuerdo
que se sienta conmigo por las tardes?
¿Cómo pedirte, sin abrir la herida
una ilusión más, otra mentira
excavada en las cuevas del olvido?

”Eclipsă”-”Eclipse”de Ingel Lazaret (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Ingel Lazaret









ECLIPSĂ


(sonet dublat)

Paralizat a rămas pentru istoria lui,

-atât de afin gloriei-
când sufletul îi trăia hipnotizat,
vrăjit, sedus, fermecat.
-fără a rosti cuvinte.-
Cu privirea-i tulbure și îngândurată.

Căutând domol în memoria sa

-vreo glosă subtilă-
vreo explicație care să-l convingă,
de ce nu i-a sosit iubita.
-și în inima lui e gelozie-
”Nimeni nu le importă mai mult decât tine.”


”Noaptea tainică va sosi

atât de întunecată, însă atât de prietenoasă,
-când noaptea va înainta-
îți va sosi iubita, tăcută.”

Îi zice, cu glas voalat și ritmat

”Luna plină va întârzia
-nu e natural să lipsească-
i-a spus Soarele, Pământului măiastru.




ECLIPSE
(soneto doblado)

Quedó paralizado por su historia,
-tan afín a la gloria,-
cuando su alma vivía hipnotizada,
embrujada, seducida, hechizada.
-sin pronunciar palabras.-
Con su mirada turbada y absorta.

Buscando lentamente en su memoria
-alguna sutil glosa-
alguna explicación que lo persuada,
pues todavía no llegó su amada.
-y hay celos en su alma-
“Nadie más que tú, a ella le importa”.

“Ya llegará la noche misteriosa
tan oscura, pero tan amigable,
-cuando la noche avance--
ya volverá tu amante, silenciosa.”

Le dice, con voz tenue y cadenciosa:
“la Luna llena llegará más tarde
-no es natural que falte-“
le dijo al Sol, la Tierra primorosa.






jueves, 20 de marzo de 2014

"Colofon"-"Colofón"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga 
                                                     

   


                                                             COLOFÓN




Pese a los ahogos, voy con la sombra de la herrumbre sobre los hombros:
aúlla el perro de la soledad,  los ahoras que se quedaron como las vacas flacas
de la parábola (a mitad del sueño los retumbos de la agonía.)
—He aprendido que aún los rastrojos no son eternos en los ojos;
desconozco los sentimientos ajenos, aunque ellos lleguen hasta el cuello:
un día, —después de superar los atavismos— sobreviviré en la alternancia
del vuelo: dormí creyendo que el horizonte no tenía hojarasca y era firme,
y así emprendí esa larga jornada de gaviotas.
Mi memoria es otra cruz semejante a los candiles oscuros de la sed:
hay días desmedidos donde se acumulan todos los dolores (dejo al tiempo
que seque esta lágrima, desnuda como el arpón que entra al pecho.)
No te fíes —me digo en medio de mis ahogos— ningún juramento se sostiene
en el aire: luego, quito el espejo huérfano colgado de la pared.


Barataria, 18.V.2013




COLOFON





În ciuda sufocărilor, umblu cu umbra ruginii pe umeri;
urlă câinele singurătății, prezenturile care au rămas precum vacile slabe
din parabolă (la jumătatea visului mugetele agoniei)
- Am învățat că până și gozurile din ochi nu sunt eterne;
nu cunosc sentimentele celorlalți, chiar dacă ele îmi ajung până în gât:
într-o zi - după ce voi depăși atavismele - voi supraviețui în alternanța
zborului: am dormit crezând că orizontul nu avea frunziș și că era neclintit,
și așa am început această lungă zi a pescărușilor.
Memoria mea e o altă cruce asemănătoare candelelor întunecate ale setei :
există zile nemăsurate în care se adună toate durerile (las timpul 
să usuce această lacrimă, goală precum un harpon care intră în piept.)
Să nu ai încredere,  mi-a zis în mijlocul sufocărilor mele  nici un jurământ nu se susține 
în aer: apoi, iau oglinda abandonată pe perete...

Barataria, 18.V.2013

miércoles, 19 de marzo de 2014

”De las simetrías de los dientes del lobo"-"De simetriile dintilor de lup"de Niculina Oprea (traducido al español por Elisabeta Botan)

 Niculina Oprea 








De las simetrías de los dientes del lobo

Deseos salvajes
bailando sobre labios enfermos
ponen trampas a muchas virtudes.
Que tengas la boca ardiente
y que no puedas apartar de la calabaza
el juramento conyugal. –
De las simetrías de los dientes del lobo
pasará sólo el temor
de aquel que no sabe
de quien es la pelleja donde se apoltrona


De simetriile dintilor de lup 


Dorinţe sălbatice
dansînd pe buze bolnave
pun capcane multor virtuţi.
Să-ţi fie gura fierbinte
şi să nu poţi alunga de sub tigvă
jurămîntul conjugal. –
De simetriile dinţilor de lup
va trece doar spaima
celui care nu ştie
pe a cui blană se tolăneşte

lunes, 17 de marzo de 2014

”Unui nufăr”-”A un nenúfar"de José Luis Cuesta Dall’amico (traducido al rumano por Elisabeta Botan)


José Luis Cuesta Dall’amico



UNUI NUFĂR

Lasă-mă să conturez
Precum cerul
Parabola
De trestie grațioasă
Și undița mea
Din lac
Dintre nepieritoare
Himere să le pescuiesc
pe cele mai ciudate
Sant Cugat, Barcelona. 

A UN NENÚFAR

Déjame trazar
Como si al cielo
La parábola
De suave caña
Y con mi anzuelo
En el estanque
De inmarcesibles
Quimeras pescar
Las más extrañas
Sant Cugat, Barcelona.