viernes, 28 de febrero de 2014

”Callado”-”Tăcut"de Ion Cristofor (traducido al español por Elisabeta Botan )

Ion Cristofor 




Callado

¿Quién de vosotros, amigos, escucha en ese instante
el grito de socorro del ahogado?
¿Y quién llama a los reyes magos para traer regalos
al dispensario del pueblo donde nace
el que carga la corona de espinas,
de laureles secos?

¿Quién si no, que el poeta escucha el crujir de la soledad como pasa a través de el
como el peine de hueso por el cabello de la bella

Mientras ahondada en la mudez la luna alza sus órganos sobre una colina
en la noche rodando espesa como la sangre del toro
golpeado entre los cuernos junto a un muro abandonado?

La luna muda alza sus órganos sobre una colina.
callado llevas en ti el último, el brillante poema

clavado como un puñal en la espalda.


 Tăcut

Cine dintre voi, prieteni, aude în clipa aceasta
strigătul de ajutor al înecatului?
Şi cine cheamă regii magi să vină cu daruri
la dispensarul sătesc în care se naşte
purtătorul coroanei de spini,
de lauri uscaţi?

Cine altul decât poetul aude foşnetul singurătăţii cum trece prin el
ca pieptenele de os prin părul negru al frumoasei

În timp ce cufundată-n muţenie luna îşi înalţă orgile pe un deal
în noaptea rostogolindu-se groasă ca sângele taurului
izbit între coarne lângă un zid părăsit?

Tăcută îşi înalţă luna orgile pe un deal.
tăcut porţi în tine ultimul, strălucitorul poem
înfipt în spate ca un pumnal.


”Nu mai era nimeni”-”Nadie quedaba”de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Amando García Nuño




NU MAI ERA NIMENI


Deschise ușa să fugă, cu convingere
că nu mai nimeni era în odaie,
avea dreptate, că de multă vreme
iubirea căsca pe culoare
vătămând plinta de atâta lehamite.





NADIE QUEDABA

Abrió la puerta para huir, convencido
de que nadie quedaba ya en el cuarto,
tenía razón, hacía tiempo
que el amor bostezaba en los pasillos

hiriendo el rodapié de tanto hastío.

"Acum aproape se luminează"-"Ya casi amanece"de Jesús García Moreno (traducido al rumano por Elisabeta Botan)



Jesús García Moreno












Acum aproape se luminează


Acum aproape se luminează.
Cântă cocoșul,
afonic, întretăiat,
dar conștiincios.
Cerul se luminează deja după munți...
Aici așa le zicem,
chiar dacă au nume.
... După munți, în Levante
Un câine matutin
latră la o Lună în declin,
palidă, aproape absentă.
Deodată se ivesc umbrele,
turnuri, cupole și acoperișuri
se decupează în piețe și străzi.
Un bătrân matinal
își domolește mersul șovăitor
și întorcându-se, se uită la Soare,
cu mâna streașină la ochi.
Mirosul lemnului ars,
aroma pâinii calde
urcă pe coastă,
în contrasens,
inundând vestibule și holuri.
Cu primele raze
se deschid luminii
niște obloane, acolo,
o jaluzea, aici.
Din poarta care închide împrejmuirile,
iese, o căruță în spatele catârului,
huruind,
căruțașul, așezat pe capra căruței,
se zgâlțâie.
O femeie, cantă în mână,
intră în grajd la vaci.
Clopotul mic,
din ceasul clopotniței
bate ora.
Preotul deschide biserica
în timp ce salută trei credincioase
care așteaptă spovedania
înainte de prima slujbă.
Rândunelele ciripesc,
În timp ce răzuiesc bălțile
și se umplu cu lut
pentru a termina cuibul
sub oricare streașină.
Fumul din hornuri
face aerul cenușiu
în această zi de primăvară.
În fund, natura își exală suflarea
ca un fum de mirodenii ce fecundează peisajul.



Ya casi amanece

Ya casi amanece.
Canta el gallo,
afónico, entrecortado,
pero cumplidor.
El cielo ya  clarea tras los montes…
Aquí les llamamos así,
aunque tienen nombre.
…Tras los montes, por Levante.
Un perro madrugador
ladra a una Luna en declive,
pálida, como ausente.
Emergen las sombras de repente,
 torres, cúpulas y  tejados
 se recortan en las plazas y en las calles.
Un anciano tempranero
detiene su andar vacilante  
y girándose, mira hacia el Sol,
con la mano por visera.
El aroma a leña quemada,
el perfume a pan caliente
suben por la cuesta,
a contracorriente,
inundando soportales y zaguanes.
 Con los primeros rayos
se abren a la luz
unas contraventanas, allí,
una persiana, acá.
Del portón que cierra las tapias,
sale un carro detrás de la mula,
traquetea,
el carretero, sentado en el pescante,
se zarandea.
Una mujer, lechera en mano,
entra en la vaquería.
La campana pequeña,
desde el reloj del campanario
da la hora.
El cura abre la iglesia
mientras saluda a tres feligresas
que esperan confesión
antes de misa primera.
Las golondrinas gorjean,
Mientras rasan por los charcos
y cargan barro
para acabar el nido
debajo de cualquier alero.
El humo de las chimeneas
grisea el aire
de este día de primavera.
Al fondo, la naturaleza exhala su aliento
como un sahumerio que fecunda el paisaje.

14 de Octubre de 2013



jueves, 27 de febrero de 2014

"La pantalla de la memoria"-"Ecranul memoriei"de Niculina Oprea (traducido al español por Elisabeta Botan)

Niculina Oprea






La pantalla de la memoria


La pantalla de la memoria
se borra
a la vez con las pequeñas explicaciones de la infancia.


El tiempo mineral
cubre la vida aproximada,
corre como una brillante sierpe
con el rayo colgado de su delgado cuello.

Sólo sobre sus ojos
de zorro viejo
mi mano lleva olor de húmedas hojas.
Sonido de flauta se escucha al margen del campo.
El vaho de la carne
aplaza la ejecución programada
a la vez con el  tiro de la placenta
en el cubo con cloro.
Una espumosa tarde.
con viudas y un huérfano.




Ecranul memoriei

Ecranul memoriei
se şterge
odată cu micile explicaţii din copilărie.

Timpul mineral
 acoperă viaţa aproximativă,
ca un şarpe sclipitor el aleargă
 cu fulgerul care îi atîrnă de gîtul subţire.


Doar peste ochii lui
de vulpoi bătrîn
mîna mea poartă miros de frunze umede.
Sunet de flaut se aude la marginea cîmpului.
Aburul cărnii
amînă execuţia programată
odată cu azvîrlirea placentei
în găleata cu clor.
O după-amiază spumoasă
cu văduve şi orfan.


lunes, 24 de febrero de 2014

"La yerba"-"Iarba"de Ion Cristofor (traducido al español por Elisabeta Botan)



Ion Cristofor







LA YERBA

Con gafas de roció          
la yerba lee sin apuro el texto del pacto
que va a firmar con la tierra.

Demasiados muertos para procesar
susurra en su barba, descontenta.


Bajo los pasos descalzos del buen Dios
se moja, se hace verde, se arquea
y otra vez se levanta orgullosa.

Para su buena comprensión
en un nido de pájaro
Dios le ha dado a cada una
un huevo.



IARBA

Cu ochelari de rouă
iarba citeşte pe îndelete textul pactului
pe care-l va semna cu pământul.

Prea mulţi morţi de prelucrat
îşi murmură-n barbă, nemulţumită.

Sub paşii desculţi ai bunului Dumnezeu
se-nmoaie, se face verde, se pleacă
apoi se ridică trufaşă din nou.

Pentru buna lor înţelegere
într-un cuib de păsăre
Domnul le-a dăruit amândurora
câte un ou.






"plegaria"-"rugăciune"de Maria Pal (traducido al español por Elisabeta Botan)


Maria Pal



plegaria 


Dios,
dale otro cuerpo a la pesadilla
tiéntalo con desnudeces de seda
con interiores aterciopelados
y guárdalo lejos de las bodegas de mis pensamientos
de las arrugas que ahondan sus artimañas hora tras hora
de los huesos que casquean y crujen como un bosque enfermo
de los iconos que enmohecen las plegarias
delirando


Dios,
hazlo feliz
ilumínale con otros sentidos
y tiéndele sobre la pena sobre ese cuerpo desmedrado
la alegría fresca de la primera nieve






rugăciune


Doamne,
dă-i coşmarului un alt trup
ispiteşte-l cu goliciuni de mătase
cu interioare catifelate
şi ţine-l departe de hrubele din gândurile mele
de ridurile ce-şi adâncesc oră de oră capcanele
de oasele ce pârâie şi trosnesc ca o pădure bolnavă
de icoanele-n care mucegăiesc rugăciunile
delirând

Doamne,
fă-l fericit
luminează-l cu alte înţelesuri
şi-aşterne peste chin peste trupul acesta chircit
bucuria răcoroasă a primei zăpezi

”...Quantum non milvus oberrt.”de Marina Centeno (traducido al rumano por Elisabeta Botan)





Marina Centeno







”...Quantum non milvus oberrt.”*

(”... Ceea ce nu cuprinde zborul unui șoim”)
Aulus Persins Flacens. Sat. IV.5.2





Ce e mai poetic decât să te dărui întreagă
penetrată de versuri
încinsă
încurcată  în  înaltimi
în exilul celor patru mărginiri
ale paginii albe
când viitoarea sosire a răpăielii
mai sus de roză
literal în coagul
cu urma  exactă
în mijlocul neprihănirii
Nimic mai poetic decât să te cauți pe dibuite
la apusul soarelui
în lucrătura pânzei tale de păianjen
Sfârșită te aduni
în fecundarea morții
ca o șoaptă intimă
ce spune adio
Și totuși
plină de contracții
buzele tale mă ating
și cresc în strâmtorare
Tu ești în fulger?
Tu ești în biciuire?
Uterină
Explorabilă
... așa peste noi
goi
în oscilația amiezii
”... Ceea ce nu cuprinde zborul unui șoim”*




Yucatán México

Din INTIMITĂȚI/ UADY 2014





”…Quantum non milvus oberrt.”*
(...Lo que no abarca el vuelo de un milano)
Aulus Persins Flacens. Sat. IV.5.2¨.

 Qué es más poético que abrirte entera
des-versada
y ceñida
crespa en las alturas
en el exilio de las cuatro orillas
de la página en blanco
cuando venidera la llegada del aguacero
más arriba de la rosa
literal en coagulo
con la mancha al punto
en el centro de la pureza
Nada más poético que buscarte a tientas
con el sol en el crepúsculo
en el montaje de tus telarañas
Acabada te encoges
en la preña de la muerte
como un crujido íntimo
que dice adiós
Sin embargo
plena en tus contracciones
tus labios me alcanzan
y me crezco en lo estrecho
¿Eres tú en el relámpago?
¿Eres tú en el azote?
Uterina
Explorable
...así sobre nosotros
desnudos
en la oscilación del mediodía
...Lo que no abarca el vuelo de un milano*



Yucatán México

De INTERIORES/ UADY 2014






domingo, 23 de febrero de 2014

”Ejercicios de supervivencia"-" Exerciţii de supravieţuire"de Niculina Oprea (traducido al español por Elisabeta Botan)

 
Niculina Oprea


Ejercicios de supervivencia

Has despojado la espera
hasta la última letra.
Tras tanta fatiga te vence la sed.
Encuentras sólo el ojo del charco
rehusado de otros.
Tu memoria se vierte
a la vez con la ropa
que se cae en franjas
al lado del cuerpo.

Del libro"Nuestras vidas y la vida de los demás"





Exerciţii de supravieţuire



Ai despuiat aşteptarea
pînă la ultima literă.
După atîta trudă te biruie setea.
Găseşti doar ochiul de baltă
refuzat de ceilalţi.
Memoria ţi se scurge
odată cu hainele
care îţi cad în fîşii
pe lîngă trup.

Din cartea "Viețile noastre și viețile altora”


sábado, 22 de febrero de 2014

"Anónimo viajero"- "Călător anonim” de Octavio Fernández Zotes (traducido en rumano por Elisabeta Botan)


 Octavio Fernández Zotes

CĂLĂTOR ANONIM
   
Anonim călător când vei auzi
în seara aceasta sunete suave de iarnă:
nu te opri.
E freamătul iernii ce cade
peste țintuirea încrucișată a drumurilor:
doi plopi negri, patru brazi și niște flori
răzvrătiți în fața frigului iernii.


Se săvârșesc în suflet
ultimele cuvinte, imagini
strălucitoare precum jăratecul;
metafore retorice ce ard
și lasă doar praf mut și cenușiu
de silă și acalmie.

Astfel, spiritul se umple
de luciu nebulos, de pași decolorați
care acum doar așteaptă 
termenul  sigur al călătoriei în spirală.
Spirale de fum în urmele de pași
unde acum se topesc,
florile iernii,
plopii negri desfrunziți,
brazii tremurători
și suflete ce rătăcesc incoerente
în căutarea destinului.


În fiecare răgaz există un freamăt de zăpadă.


Din cartea ”Călător anonim” Editura Hontanar 2010





 Anónimo viajero


Anónimo viajero que escucharas
sonidos leves de invierno en esta tarde:
no te pares.
Es el rumor de la nieve cuando cae
sobre este enclave cruzado de caminos:
dos chopos, cuatro pinos y unas flores
rebeldes ante el frío del invierno.

Dentro del alma se consumen
las últimas palabras, la imágenes
brillantes como brasas;
retóricas metáforas que arden
y sólo dejan un silente polvo gris
de tedio y calma.

Así, el espíritu se llena
de nebulosa pátina, de pasos desteñidos
que sólo ahora esperan
un término seguro a este viaje espiral.

Espirales de humo en las pisadas
donde se funden ya.
las flores del invierno,
los chopos deshojados,
los pinos temblorosos
y las ánimas que vagan inconexas
en busca de destino.

Hay un rumor de nieve en cada pausa.

De “Anónimo viajero” Ediciones Hontanar 2010








"CATARSIS"de André Cruchaga (traducido en rumano por Elisabeta Botan)

 André Cruchaga

 CATARSIS



Aș vrea să vorbesc de mine în poem, dar mi-e teamă că în fiecare vers,
s-au trezit doar raclele sufletului meu:
adevărata rațiune a tăcerii mele și al călătoriei finale pentru care
m-am exercitat  pe crestele stâncoase.
Știu că mă culc în fiecare zi cu ungherele morții:
unica mea certitudine e de a fi terminat mitul lui Icar și să mă autoflagelez
în binecuvântarea poemului care se scufundă în uitare.
În spatele fiecărui imaginar, cina feroce a altarelor.
În interiorul pleoapelor, piatra de care se împiedică ramificarea
                                                                                   [ ploii.
Barataria, 18.I.2013, din cartea "Geometrii"


CATARSIS


Quisiera hablar de mí en el poema, pero temo que en cada verso,
sólo haya desvelado los ataúdes de mi aliento:
verdadera razón de mi silencio y del viaje final para el cual
me ejercité en los acantilados.
Sé que me acuesto cada  día con los rincones de la muerte:
mi única certeza es haber agotado el mito de Ícaro y autoflagelarme
en la bienaventuranza del poema que bucea en el olvido.
Detrás de cada imaginario, la cena feroz de los altares.
Dentro de los párpados, la piedra con la cual tropieza la ramazón
                                                                                [de la lluvia.
Barataria, 18.I.2013, del libro "Geometrías"