viernes, 31 de enero de 2014

”Apus de soare”-”Puesta de sol”de Adré Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Adré Cruchaga





APUS DE SOARE



E aproape un oficiu pentru ochi, amurgul în truda plămânilor,
golirea pulsului până la ultima clătinare a ferestelor.
—De o formă insistentă, copilăria iese cu zdențele ei murdare:
(acum totul e bridă  în pantofi),
servitudini și răufăcători de a căror meșteșug mă feresc.
Câte adevăruri s-au spus în numele timpului și al istoriei?
Sunt orbit de molie și de găzduiri.
Am umblat lungi kilometri în captivitatea imobiliară a ruginii,
—umbrela îndurerată
și lucrurile care nu au fost folositoare la masă.
Singurul meu loc de exil e cealaltă cenușă care spulberă ploaia,
respirația mea fără ace, nici cicatrici (că acum le-am făcut 
inventarul); —Din orice raclă vântul se face incoruptibil.
(Asta am învățat-o —desigur— după ce am citit ziarele și
reverberațiile lor.)
După joaca cu învelișurile nopții în asfalt...

Barataria, 16.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM






PUESTA DE SOL




Es casi un oficio para los ojos, atardecer en la faena de los pulmones,
vaciar el pulso hasta el último cabeceo de las ventanas.
—De manera insistente, emerge la infancia con sus trapos sucios:
(ahora para  todo hay brida en los zapatos),
servidumbres y malhechores de cuyo oficio me distancio.
¿Cuántas verdades se han dicho en nombre del tiempo y la historia?
Ciego estoy de polilla y de hospedajes.
He caminado largos kilómetros en la cautividad inmobiliaria de la herrumbre,
—dolido el paraguas
y los trastos que nunca fueron eficaces en la mesa.
Mi único lugar de exilio es la otra ceniza que desvanece la lluvia,
mi respiración sin agujas, ni cicatrices (que ya a la fecha he hecho inventario
de ellas); —Desde cualquier ataúd el viento se torna insobornable.
(Esto lo aprendí, —claro— después de leer los periódicos y sus reverberaciones.)
Después de jugar con los envoltorios de la noche en el asfalto…

Barataria, 16.X.2013, del libro POST SCRIPTUM



”Digresiune”-"Digresión"de Adré Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Adré Cruchaga



DIGRESIUNE


Când umblu mă gândesc la scheletul tuturor dulapurilor:
la focul aripilor, sau la anatomia redusă a libelulelor.
Când ating argila norilor, pământul pare neprimitor
precum lingura îndoielnică de zahăr.
Cu umbrela dezorientată de apă, peisajul se face un clește
de lume fără porți.
(Îmi urăsc în mod deliberat ochii de orb, gesturile marionetelor,
și diccționarul obscur al străzilor, pâinea ruptă din stele.)
Atâtea întrebări dor încât unul termină prin a minți: dor în ochi
vulturii singuratici cu voracitatea sucului ce leșină în pleoape.
La urma urmei, sargasele fac parte din nuditatea tropicului. 

Barataria, 13.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM









DIGRESIÓN




Cuando camino pienso en el esqueleto de todos los armarios:
en el fuego de los costados, o en la breve anatomía de las libélulas.
Cuando toco la arcilla de las nubes, la tierra parece inhóspita
como la cuchara dudosa del azúcar.
Con mi paraguas confundido de agua, el paisaje se vuelve una pinza
de un mundo sin puertas.
(Odio deliberadamente mis ojos de ciego, los gestos de los muñecos,
y el diccionario oscuro de las calles, el pan roto de las estrellas.)
Duelen tantas preguntas que uno termina por mentir: duelen en los ojos
los azacuanes y la voracidad del zumo que se desmaya en los párpados.
Después de todo, los sargazos son parte de la desnudez del trópico.

Barataria, 13.X.2013, del libro POST SCRIPTUM


”Dorință de absență”-"Afán de ausencia"de Adré Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

 Adré Cruchaga


 DORINȚĂ DE ABSENȚĂ



Ziua adună ecouri din moartea hăituită a spicelor. Fir
de umbre clocotul inventariat al ochilor,
tălăzuirea ce târăște toate somnambulismele până când face gâtul
zob.
—Te duci în cenușa legată de lacrimi. Uragane vechi oxidează
cheile ce răsar peste foile arcuite ale frunzișului.
Dorința biciuiește copitele răgazului: saliva sărată ca o tobă spartă
între zilele târâte prin praf.
(Ochiul culcă toate imaginile reale spre lacul indicibilului.)
Azi răsare peste limbă: ostracismul cuvintelor fluieră
în cea mai austeră zdreanță a sa, albinele mușcă ultimul stertor....

Barataria, 12.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM




AFÁN DE AUSENCIA




El día acumula ecos en la ahuyentada defunción de las espigas. Hilo
de sombras el balbuceo inventariado de los ojos,
el oleaje que arrastra todos los sonambulismos hasta hacer pedazos
la garganta.
—Te vas en la ceniza amarrada a las lágrimas. Viejos huracanes oxidan
las llaves que amanecen sobre las hojas curvadas de la hojarasca.
El afán fustiga las pezuñas del respiro: salobre la saliva como tambor roto
entre los días arrastrados por el polvo.
(El ojo tumba todas las imágenes reales contra el lago de lo indecible.)
Hoy amanece encima de la lengua: silba el ostracismo de las palabras
en su más adusto harapo, muerden las abejas el último estertor…

Barataria, 12.X.2013, del libro POST SCRIPTUM


”Lemn”-”Madera”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)


Adré Cruchaga


LEMN


Din adâncul lemnului, atâtea eternități ale ramurii:
sete, păsări, luni, metamorfozele formei.
Să fie vântul cel care renovează dorințele, liniștea sau adâncimea aripii
care se risipește în fiecare zi pe povârniș?
—Răsăritul arbore ce necesită  lumină pentru a începe drumul, pentru că
suflarea revarsă apele,
pentru că focul arde brazdele primei respirații.
(În lumea meschină a moliei și a fisurii, moartea suflării.)
Încep ziua și o culminez cu realul.
Lansez rotocoale spre infinit ca pe niște semințe; luminez crucea în noapte :
Știu că lumea se adâncește în gaura nopții, altare și cocțiune
în simțurile mele....


Barataria, 15.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM





MADERA




Desde lo profundo de la madera, las tantas eternidades de la rama:
sed, pájaros, meses, metamorfosis de la forma.
¿Será el viento el que renueva las ansias, la calma o la hondura del ala
que se gasta todos los días en la ladera?
—Árbol el alba que necesita la luz para emprender el camino, porque
el aliento desborda las aguas,
porque el fuego quema los surcos de la respiración primera.
(En el bajo mundo de la polilla y la grieta, la muerte del aliento.)
Empiezo y culmino el día en lo corpóreo.
Lanzo bocanadas como semillas hacía el infinito; claro la cruz en la noche:
Sé que el mundo se adentra en el ojal de la noche, altares y cocción
en mis sentidos…

Barataria, 15.X.2013, del libro POST SCRIPTUM


jueves, 30 de enero de 2014

”Stradă”-”Calle”de Adré Cruchaga ( traducido al rumano por Elisabeta Botan)


Adré Cruchaga




STRADĂ




Cobor prin spațiile goale aproape în transă. Străzi, mai târziu,
locuite doar de memoria mea: —tu, sigur nu-ți mai amintești
toate ruinele pe care le-am tranzitat pentru a sta aici, într-o scânteiere
de lumină. (Tu care nu ai văzut niciodată aceste peisaje unduitoare),
care acum sunt parte din suflet și din eterna înserare a îmbrăcăminții.
Aceste străzi, așa, —aproape bolnave— sunt frumoase: par gânditoare 
și introspective; rezistă multitudinarului pentru că sunt parte din filele
mirării, de o altă fantezie care consacră timpul.
Peste piatra care conduce abecedarul, timpul își sapă acțiunile
clandestine, de semenea lucrează la belșugul semințelor.

Barataria, 16.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
 


CALLE




Casi en trance bajo a través de los espacios deshabitados. Calles, después,
sólo habitadas por mi memoria: —usted, seguramente no recuerda
todos los escombros que transitamos para estar aquí, en un destello
de luz. (Usted que nunca vio estos paisajes trémulos),
pero que ahora son parte del aliento y del siempre atardecer de la ropa.
Estas calles así, —casi enfermas— son bellas: parecen meditadas
e introspectivas; se resisten a lo multitudinario porque son parte de los folios
del deslumbramiento, de esa otra fantasía que consagra el tiempo.
Sobre la piedra que conduce el abecedario, cava sus actos clandestinos
el tiempo, faena también a raudales de las semillas.

Barataria, 16.X.2013, del libro POST SCRIPTUM



”Lectură”-”Lectura”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga,



LECTURĂ




De la cernală la câmpurile mănoase ce tranzitează ca zeitățile prin ochi.
Întotdeauna e o călătorie cu geamurile deschise și încrucișări de fulgere
scoase din teacă.
De o parte gura, de cealaltă, masa cu focul cuvintelor:
Scânteieri de acoperăminte și pâini fervente se înalță cât ușile.
(Am alergat din copilărie după această beție secretă, m-am gândit la porturi
și la concertul târgurilor.)
M-am răsvrătit împotriva crucificării și cu asta i-am decepționat pe mulți; m-am revoltat
împotriva hoardei de vestibule, pentru a exercita acest oficiu al timpului.
Câte balcoane descoperite pe acoperișul cernelei!
Beau, atunci, cai nenumărați. Străzile sordide mi-au înapoiat
plugul și o soartă de răsadniță.
După aceea neliniștea și provocarea au făcut istorie, cealaltă jumătate 
a închizătorii
ascunsă lângă ferestră, de la voce peste drum...

Barataria, 13.X.2013, din cartea POST-SCRPTUM






LECTURA




De la tinta a los sembradíos que transitan como deidades en el ojo.
Siempre es un viaje de abrir ventanas y cruzar relámpagos desenvainados.
De un lado la boca; de otro, la mesa con el fuego de las palabras:
Se yerguen centellas de manteles y fervorosos panes como puertas.
(Desde la infancia corrí tras esa embriaguez secreta, pensé en puertos
y en el concierto de los mercados.)
Me rebelé contra la crucifixión y con ello decepcioné a muchos; me sublevé
contra la horda de los zaguanes, para ejercer este oficio del tiempo.
¡Cuántos balcones descubiertos en el tejado de la tinta!
Bebo, entonces, innumerables caballos. Las calles sórdidas me devolvieron
el arado y un destino de almácigo.
Después se ha hecho historia el desvelo y desafío, la otra mitad oculta
del cerrojo alrededor de la ventana, de la voz sobre el camino…

Barataria, 13.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

”Lentitudine”-”Lentitud”de André Cruchaga ( traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga





LENTITUDINE



Gâfâitul anevoios în respirația lemnului. Lente săptămâni
din grilaje ciudate, penumbra oarbă în pupile.
Există vreo eternitate în contemplarea clopotelor, în aceste
culoare de veghe, în ariditatea vântului?
La urma urmei cui cui aș putea să-i las timpul, și acest nod de melancolie?
Cine va aduna filele compulsive din pantofi și lutul zodiacului?
— Dimineața goală mi se face târzie.
(De-a lungul drumului, am acumulat promisiuni. Promisiuni reversibile.)
Pe harta lespedei, chiciura rece a adăpostului de iarnă.
Cuvintele dor peste tapiseria trupului: întotdeauna lent, docil, 
porțile galbene ce se deschid la marea mistuită în tapițerii...

Barataria, 12.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM





LENTITUD




Apenas el resuello en la respiración de la madera.  Lentas semanas
de extrañas verjas, la penumbra ciega en las pupilas.
¿Habrá alguna eternidad en la contemplación de las campanas, en esos corredores de la vigilia, en la aridez del viento?
¿A quién habré de fiarle después de todo el tiempo, y este nudo de melancolía?
¿Quién recogerá los folios compulsivos de los zapatos y el barro del zodíaco?
—Se me hace tarde la mañana deshabitada.
(A lo largo del camino, he acumulado promesas. Promesas reversibles.)
Sobre el mapa de la losa, la escarcha fría del invernadero.
Duelen las palabras sobre el tapiz del cuerpo: siempre lento, manso,
las puertas amarillas que se abren al mar devorado en las tapicerías…


Barataria, 12.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

”Vijelie”-Vendaval”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga



 VIJELIE


În vijelia dogmelor consumate. (Mai târziu vei înțelege zidurile scrijelite de 
ostentația parbrizului în distrugerea licuricilor.)
—Singur după timpul ramurilor căzute, etiajul
întins peste seară.
Ca întotdeauna și ca niciodată, vijelia obraznică a gândurilor rele. Într-un peisaj 
oarecare, oracolul ca o piatră inamovibilă.
Din experiență, orice coș ne poate fi de folos pentru a spăla reziduurile:
Călăuza abandonării înaintează, pasărea care ne înfățișează zborul său
alegoric.
—Te joci în mijlocul furtunii fermenților, bineînțeles că am uitat deja
căldura transparenței,
am uitat clopotul seminud al florii-soarelui și orice reverență
a florilor de portocal difuze al toaletelor...

Barataria, 11.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM




VENDAVAL


En el vendaval los dogmas consumados. (Después comprenderás los muros rasgados del estrépito del parabrisas en la destrucción de las luciérnagas.)
 —Solo después el tiempo de las ramas caídas, el estiaje
tendido sobre la tarde.
Como siempre y como nunca, el ventarrón relente de las hostias. En algún
paisaje, el oráculo como piedra inamovible.
Dentro de lo vivido, cualquier guacal nos sirve para lavar los residuos:
Avanza el Lazarillo de la orfandad, el pájaro que nos ofrece su vuelo alegórico.
—Juegas en medio del vendaval de los fermentos; desde luego olvidé ya
la calidez de la transparencia,
olvidé la campana semidesnuda de los girasoles y cualquier reverencia
a los azahares difusos de los lavabos…


Barataria, 11.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

”Obscuritate”-”Oscuridad” de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga






 OBSCURITATE




Arzând acolo ultimul stertor al luminii, negrele retine ale timpului. 
Oglinda abia vizibilă agățată de grinzile cerului.
Toate ghiveciurile ireale în minutele ce rămân de chiștoace:
o cămară insondabilă unde îmi păstrez bagatelele,
coșul apoteotic al obsesiilor
și imperativul de a zâmbi solzilor încovoierii. (Într-o lume
de consum  fiecare învață să subziste în mijlocul somnambulismelor.)
—Desigur nu sunt necesare măștile când abundă obscuritatea.
La masa voracității, profeția șoimilor.
Au spus-o furnicile încă de când au spulberat grădina...

Barataria, 10.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM





OSCURIDAD




Ahí quemado el último estertor de la luz, negras las retinas del tiempo.
El espejo apenas visible colgado en los cuartones del cielo.
Todas las pepitorias irreales en los minutos que quedan de las colillas:
alguna alacena insondable donde guardo mis tiliches,
el guacal apoteósico de las obsesiones
y el imperativo de sonreírle a las escamas de la alomada. (En un mundo
de consumo cada quien aprende a subsistir en medio de los sonambulismos.)
—Por cierto que no se necesitan máscaras cuando la oscuridad abunda.
En la mesa de la voracidad, la profecía de los azores.
Ya lo dijeron las hormigas cuando desvanecieron el jardín…

Barataria, 10.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

”Obstacol”-”Escollo”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)




André Cruchaga

OBSTACOL



Sensibile megnetisme ale imaginii fermecate. Floarea roșie 
a pietrei încurcată în alegoria cutezanței.
În scriere se succed grădini lichide, turcoaze amare înclinate
în gură, mirosuri neplăcute de pești descompuși.
Peste rciobul spumei, vigoarea de lut a solzilor,
Și această sare demențială care încurcă totul: pentru ca Pacea să fie în toate, e necesară
învocarea lui Pilat, scrierea câtorva promisiuni,
scrobirea genunchilor și a punctelor slabe, a se bea hățișul catastrofei.
—Chiar și așa trebuie să merg în mijlocul gâtlejurilor pescărușilor.
Știu că penumbra nu e obiect de vânzare-cumpărare. Merg la candelabrul
verii. Pentru orice eventualitate, trebuie să îmbălsămez focurile stinse...

Barataria, 08.X.2013, din cartea  POST-SCRIPTUM







ESCOLLO




A flor de piel los magnetismos de la imagen conjurada. La flor roja
de la piedra enredada en la alegoría del arrojo.
En la escritura suceden jardines líquidos, amargas turquesas inclinadas
en la boca, huidizas fragancias de peces putrefactos.
Sobre el cascajo de la espuma, el verdor de arcilla de las escamas,
Y esa sal demencial que lo trastoca todo: para que todo sea Paz, hay necesidad
de invocar a Pilatos, escribir unas cuantas promesas,
almidonar las rodillas y los ijares, beber el matorral de la catástrofe.
—Aun así debo caminar en medio de las fauces de las gaviotas.
Sé que la penumbra no es objeto de compraventa. Voy hacia el candelabro
del estío. Debo embalsamar, por si acaso, los fuegos pasados…

Barataria, 08.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

miércoles, 29 de enero de 2014

”Mlaștină”-”Pantano”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga





MLAȘTINĂ 

În mâl, coșul rădăcinilor și palpitația saturată de vrăjilor.
Toată apa plouată excede în pleoape, saturate de clarinete.
Lecțiile de compasiune ajung până la hipocondre, ape scoase 
din trup, artileria respirată de sfâșiere.
(Nimic nu e fortuit în încălecarea mocirlei, nici inocuu gândul 
din bota scânteierii vântului.)
—E adevărat, merg ca un orb. Ca un orb în usturimea atingerii.
Aici nu există contraforturi, cu excepția penumbrei pufului de păpădie 
despicat.
De atâta apă dată aici e numai zăpușeală.
(La urma urmei , există doar ecloziunea profitului. Când vor cădea dinții ciclopului
voi pleca.)

Barataria, 26.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM


                                                                     PANTANO




Dentro del cieno, la tombilla de las raíces y el pálpito saturado de sortilegios.
Toda el agua llovida excede a los párpados, saturadas las dulzainas.
 Las lecciones de compasión llegan hasta los ijares, aguas desclavadas
del cuerpo, la artillería respirada del rasguño.
(Nada es fortuito en las horcajadas del pantano, ni inocuo el pensamiento
en la estocada del destello del viento.)
—Como un ciego voy, es cierto. Como un ciego en la quemazón del tacto.
Aquí no hay estribaciones, salvo la medialuz de los vilanos agrietados.
Aquí sólo hay fogaje por tanta agua ofrecida.
(Después de todo, sólo existe la eclosión en la vendimia. Partiré cuando
se desplomen los dientes del cíclope.)

Barataria, 26.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM 

”Sete”-”Sed”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)




 André Cruchaga


SETE



Setei mele, paharul de nostalgie și concavitatea exactă
a mâinilor mele. O altă epocă de cai spășiți, o gură de aer rebelă
sub botniță.
—Ce s-a întâmplat cu acel veșmânt de licurici al musafirilor din oglindă?
Acum încrucișăm urzeala crespusculului, ne arde clinchetul 
curtoaziei și linia pensulei de aer în tânguire.
Setea e o deflagrație absolută și îi trebuie o anume hidalgie
pentru a nu cădea în umbrele exploziei.
În fața urmei insipidului, caut poșircacea ideală pentru a andosa
trupul și sufletul și a evita răgușeala,
produsă de cuvintele protocolare: pentru orice eventualitate,
las ulciorul neacoperit. (Sunt ostil istoriei albinelor și a reverențelor.)

Barataria, 09.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM





SED




Para mi sed, el vaso de la nostalgia y la exacta concavidad
de mis manos. Un antaño de caballos arrepentidos,  la bocanada rebelde
debajo del bozal.
—¿Qué se hizo aquel traje de luciérnagas sobre los comensales del espejo?
Cruzamos ahora los estambres del crepúsculo, nos quema el tintineo
de la cortesía y la pincelada de aire en el quejido.
La sed es una deflagración absoluta y requiere de cierta hidalguía
para no caer en las sombras de la explosión.
Ante la huella de lo desabrido, busco el brebaje más idóneo para endosar
cuerpo y alma y evitar el carraspeo
que producen las palabras protocolarias: dejo el cántaro sin tapadera,
por si acaso. (Soy adverso a la historia de las abejas y a las reverencias.) 

Barataria, 09.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

”Umbră”-”Sombra”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga






UMBRĂ


În sfârșit umbră, aceste resturi al memoriei și zborul în alunecare
al serii. Mi-am arătat atâta ochii lumii și m-am trezit 
fără voce, și fără nume.
Aerul morții e singurul foc posibil: frunzișul a atins
rămășițele păsării moarte, (credința nu e suficientă pentru a face lumina să strălucească),
în ape adânci, fotografiile care nu mai există,
doar mirajul în clocotul ignoranței mele. (Există o desprindere
lină a porturilor până la pârâurile cu clei și hățișurile 
oarbei arhitecturi.)
Fertilitatea umbrei dăinuie pe masă. Calendarul rugos,
oboseala înclinată pe pereți. Bestia linge psalmii vântului.

Barataria, 11.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM


SOMBRA




Sombra en fin, estos rescoldos de memoria y el vuelo a traspiés
de la tarde. Haber asomado tanto mis ojos al mundo y despertar
sin voz, ni nombre.
El aire de la muerte es el único fuego posible: la hojarasca alcanzó
el rescoldo de pájaro muerto, (la fe no es suficiente para hacer brillar la luz),
en aguas hondas, las fotografías que ya no existen,
sólo el espejismo a borbotones de mi ignorancia. (Existe un lento
desprendimiento de los puertos y hasta acequias con engrudo y matorrales
de ciega arquitectura.)
Sobre la mesa perdura la fertilidad de la sombra. Rugoso el calendario,
inclinado el cansancio en las paredes. La bestia lame los salmos del viento.

Barataria, 11.X.2013, din cartea POST SCRIPTUM

”Conștiință”-”Conciencia”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga 






CONȘTIINȚĂ


Am visat că eram o picătură de rouă în ombilicul tău, și că acolo 
orizontul legăna toți peștii invernali ai focului:
Am ars sărurile buimăcite ca pe ramurile prăfuite ale suflării.
Indemn cleiul fosforului pulsant în rândurile palpitației.
—Tu, toată, adânca retină, vântul rezervor de foc în incizia
tatuulului din poarta tălăzuirii.
Ce ochi nu răpește ciupitul apelor în textura caietului?
Ce gură nu arde și nu caută la ușa scrierii celei mai umane
a băncii de piatră unde se arată tandrețea?
Înțeleg că orb, acoloelimin tot alfabetul...

Barataria, 10.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM


CONCIENCIA




Soñé que era una gota de rocío en tu ombligo, y que ahí flotaba
el horizonte todos los peces invernales de la hoguera:
Quemé las sales atónitas como las ramas espolvoreadas del aliento.
Indemne el engrudo del fósforo pulsante en los renglones del pálpito.
—Toda vos, honda en la retina, aljibe el viento de la pira en el sajado
tatú del portón del oleaje.
¿Qué ojo no rapta el picoteo de las aguas en la textura del cuaderno?
¿Qué boca no quema y hurga en la puerta de la escritura lo más humano
del poyetón donde emerge la ternura?
Comprendo que ciego, ahí, elimino todo el alfabeto…

Barataria, 10.X.2013, del libro POST SCRIPTUM