"la llave bajo la alfombrilla"-"cheia sub covoraş"de Radmila Popovici (traducido al español por Elisabeta Boțan) Del poemario INTIMATUM, Editorial Vinea, Bucarest, 2014
Radmila Popovici |
grito escuchas escribo
las ilusiones muerden mi ilusión
de ser
si existiera
un testigo seguiría
con asombro esta
masacre
que mires en soledad
el vestido de cola
que llevo desarraigado de algún lugar
tenebroso
ninguna reina había tenido
tanta osadía
como para vestirle
es de una asombrosa elegancia
mi soledad
me cubre los hombros
me da confianza
nuestras ilusiones
no se pudrirán
los dedos
trenzados
el colmo de la cercanía
no me dejes no me dejes
jamas sin ti
no no te dejo
somos inseparables
gemelos
en la fría placenta
de la noche
ven busca la llave bajo
la alfombrilla
es de cobre con anillo
azul para que no la confundas
con otras
camina
con cuidado para no tropezar
con algún cofre
con
pesadillas
mi padre me dio un vino
te va a gustar beberemos
gota a gota que
nos alcance para todos
los tiempos
ven en tu vestimenta roja
de emperador
todo está preparado
Del libro INTIMATUM, Editorial Vinea, Bucarest, 2014
cheia sub covoraş
strig
auzi scriu
iluziile
muşcă din iluzia
că
sunt
dacă
ar exista
un
martor ar urmări
cu
uimire acest
masacru
în
singurătate să vezi
ce
rochie cu trenă
port
smulsă de undeva
din
tenebre
nicio
regină nu ar fi avut
atâta
îndrăzneală
să
o îmbrace
e
de o eleganţă uluitoare
singurătatea
mea
îmi
cuprinde umerii
îmi
dă încredere
iluziile
noastre
nu
vor putrezi
degetele
împletite
culmea
apropierii
să
nu mă laşi să nu mă laşi
niciodată
fără tine
nu
nu te las
suntem
de nedespărţit
gemeni
în
placenta rece
a
nopţii
vino
caută cheia sub
covoraş
e
de cupru cu inel
albastru
să n-o încurci
cu
altele
păşeşte
atent
să nu dai peste
vreun
cufăr
cu
coşmaruri
am
şi un vin de la tata
o
să-ţi placă vom bea
câte
o picătură să
ne
ajungă pentru toate
timpurile
vino
în haina ta
roşie
de
împărat
totul
e pregătit
xxxx
poem
de Radmila Popovici
din
volumul
INTIMATUM,
Editura
Vinea, București, 2014
Cuanto puede un poema para abordar la soledad y esa necesidad reclamada de quien llene ese vacío. La traducción, que para tí, una delectación, asumo, Elisabeta. Un abrazo carlos
ResponderEliminarGracias por la lectura, Carlos. Un abrazo.
ResponderEliminar