miércoles, 24 de septiembre de 2014

”Dios y yo por Flandes”-”eu cu Dumnezeu prin Flandra”de George Bogdan (traducido al español por Elisabeta Boțan)

George Bogdan 

 Dios y yo por Flandes


lejos de las ciudades donde los tontos se disparan por cabezas
escogí el exilio en Flandes, el flirteo con la muerte calzada con tacones


descubrí aquí hombres viejos, y un extraño estado de bien,
catedrales donde silba el viento, transformadas de la noche a la mañana en mercados de ganado

escogí un lugar justo en el medio del campo, donde los rayos dan rendez-vous
a los escarabajos del Colorado, donde las nubes se peinan en los árboles cortados asimétrico


allí he alzado una pequeña iglesia, de pajas, saliva y una dosis de ira,
para encontrar al Dios misericordioso, circulando, como una sombra, entre granjeros aburridos

a la luz de la linterna, entre trapos mojados en vino, en aceites y un poco eau de cologne
lo vi del perfil, su mirada es flor de manzanilla puesta en los rayos Roentgen

le pregunto si sufre me dice que no, aceptó ser un espantapájaros por amor,
transfigurado por una sonrisa dibujada matemáticamente, como la rayuela sobre el muro que nos separa del cielo

arriba las nubes son regordetes, gordinflones y falstaffianas, el tiempo celebra con ellas como un espectáculo de circo,
enfangado en la ciénaga del Brabante como un chorlito, espero que me salve el viento de otoño

para huir sobre aguas, diluirme en colores, como un copo absorto en los paisajes de la escuela flamenca,
hinchado de lluvia para ser un iris fétido, descubrir aquí su breve libertad

al que se atiborra eternamente con la cosecha de la viña y la desperdicia en vano,
al lado y con él Dios misericordioso, como una sombra, entre los granjeros aburridos






eu cu Dumnezeu prin Flandra

departe de orașele prin care proștii se împușcă pe capete,
am ales exilul în Flandra, flirtul cu moartea încălțată pe tocuri

aici am descoperit oameni bătrâni, dar și o ciudată stare de bine,
catedrale în care fluieră vântul, peste noapte făcute târguri de vite

am ales un loc chiar în mijlocul câmpului, unde fulgerele dau rendez-vous
gândacilor de colorado, unde norii se piaptănă prin arborii tunși asimetric

acolo am ridicat o biserică mică, din paie, salivă și o doză de ură,
să-l întâlnesc pe Dumnezeu milostivul, circulând, ca o umbră,  printre fermieri plictisiți

la lumina lanternei, între cârpe muiate în vin, în uleiuri și puțin eau de cologne
l-am zărit din profil, privirea-i floare de mușețel pusă la razele Roentgen

îl întreb dacă suferă și îmi spune că nu, din dragoste a acceptat să devină sperietoare de ciori,
transfigurat de-un surâs desenat matematic, ca jocul șotron pe zidul  ce ne desparte de cer

pe sus norii-s buflei, dolofani si fallstafici, timpul petrece cu ei ca un spectacol de circ,
împotmolit ca un fraier în smârcul Brabantului, astept sa mă salveze vântul de toamnă

peste ape să fug, să mă dizolv în culori, absorbit ca un fulg în peisajele școlii flamande,
de ploaie umflat să devin un iris fetid, aici să descopăr  mica lui libertate

a celui ce veșnic se-ndoapă și rodul viței-de-vie îl risipește-n zadar,
lângă el și cu el Dumnezeu milostivul, ca o umbră, printre fermieri plictisiți



              












No hay comentarios:

Publicar un comentario