martes, 29 de julio de 2014

”Poem(a) de Zhivka Baltadzhieva (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)






 Zhivka Baltadzhieva








Poem


Am în vene  un cuvânt de iarnă,

un coagul
ce avansează și avansează. Un absorbant de lumină,
o lamină de aur negru nano-structurată,
și absoarbe toată lumina. Un cuvânt lipsit de dragoste,
un cuvânt autist. Lovește zidurile cu fruntea însângerată.
Se agită. Se agită. Ceea ce a fost imaginat și obloanele albastre 
ale amintirii se topesc în durerea lui. Doar șarpele
continuă să fie o rază ce deschide focul, galben și imediat,
pe prag.




  

Poema

Tengo una palabra de invierno en mis venas,
un coagulo
que avanza y avanza. Un desluminador,
una lamina de oro negro nanoestructurada,
que absorbe toda la luz. Una palabra falta de cariño,
una palabra autista. Con la frente sangrante golpea los muros.
Se agita. Se agita. Se funden las contraventanas azules
del recuerdo y de lo imaginado en su dolor. Solo la sierpe
sigue siendo un rayo que se dispara, amarillo e inmediato,
en el umbral.

No hay comentarios:

Publicar un comentario