viernes, 25 de julio de 2014

”Cenuși”-”Cenizas”de Carlos Augusto Pereyra (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

Carlos Augusto Pereyra 







CENUȘI

De câte ori a fost seara cenușă
în gurile noastre,
și cerul a lăsat să cadă ploaia
închisă și impenitentă;
nu schimbă sărutul nici îmbrățișarea,
doar insipiditatea ca un ac înțepând
sufletul.
Poate că acum nu mai există resturi din neliniștea
acelor timpuri,
pe pământul care a rămas tare și uscat,
cu soarele inclement al verilor,
dar sufletul încă mai are gust de cenușă,
a cenușă funebră, cenușă amară,
chiar dacă seara nu burnițează.


CENIZAS
Cuantas veces la tarde fue ceniza
en nuestras bocas,
y el cielo dejó caer una lluvia
cerrada e impenitente;
no cabían el beso ni el abrazo,
solo como una aguja la desazón punzando
el alma.
Quizás ya no haya restos del desasosiego
de aquellos tiempos,
en la tierra dura y seca que fue quedando,
con el sol de veranos inclementes,
pero el alma aún sabe a ceniza,
a fúnebre ceniza, ceniza amarga,

aunque no brizne la tarde.

No hay comentarios:

Publicar un comentario