sábado, 28 de junio de 2014

”Una tarde de verano"-"O după-amiază de vară”de Ayten Mutlu (traducción de rumano al español Elisabeta Boțan)

Ayten Mutlu




 UNA TARDE DE VERANO



las ramas mecen 
la luz infantil del sol 

las risas, los llantos lejanos

las hadas de las ventanas del balcón

mi madre disimula no verme las miradas


ella ignora el grillo, el canto del cuco

oculto en las hojarascas 

y el día que sigue se alarga sin cesar

hasta el cesto para la colada


ella siempre ordena las toallas tendidas
sobre la cuerda de la lavandería igual de estirada,-

nosotros nunca vimos los pañales de sus niños-

quita suavemente las pinzas de la cuerda

y otra vez las coloca,

se retira un poco

para mirar sus años demasiado largos

luego, alejándose de la vida, sus miradas se enturbian,

se sienta y se pone a acariciar las hojas

del laurel salvaje que viene a regar



como si ocultara sus recuerdos

del cielo, del sol,




del laurel salvaje, de la algarabía del mar,

del grillo,
arregla su pañuelo que le oculta el cabello,
una mano de canas que ella vigila

hasta el día de su muerte,

en estos amargos instantes

tomo con gusto un trago



ella me habló entonces

sobre un lugar para su tumba,

uno llano, soleado, sin humedad...




reflexionando sobre todo esto un pájaro se sienta

al borde del balcón

dejando la magia de esta tarde

sobre el pañuelo de mi madre
este pájaro de pronto se eleva 
y nunca volveré a verlo


O DUPĂ-AMIAZĂ DE VARĂ

ramurile leagănă
lumina copilăroasă a soarelui
râsetele, plânsetele îndepărtate
zânele de la ferestrele balconului
mama se preface că nu vede privirile mele

ea ignoră greierul, cântecul cucului
ascuns în frunzişuri
iar ziua care urmează se întinde fără contenire
până la coşul cu rufe

ea aranjează mereu prosoapele întinse
pe frânghia din spălătorie la fel de întinsă, -
noi nu am văzut niciodată scutecele copiilor ei -
deschide uşor clemele de pe frânghie
şi le prinde iar,
se retrage puţin
pentru a-şi privi anii prea lungi
apoi, îndepărtându-se de viaţă, privirile i se tulbură,
se aşează şi se pune să mângâie frunzele
dafinului sălbatic pe care vine să-l ude

ca şi când şi-ar ascunde amintirile
de cer, de soare,
de dafinul sălbatic, de gălăgia mării,
de greier,
îşi aranjează basmaua ce-i ascunde părul,
o mână de păr alb pe care-l păzeşte
până în ziua în care va muri,
în aceste clipe amare
trag cu plăcere o duşcă

ea mi-a vorbit altădată
despre un loc pentru mormântul ei,
unul neted, însorit, fără umezeală…

reflectând la toate acestea o pasăre şe aşează
pe marginea balconului
lăsând farmecul acestei după-amieze
pe basmaua mamei mele
se înalţă îndată această pasăre
pe care eu nu o voi mai putea revedea
Traducere în română de Niculina OPREA





No hay comentarios:

Publicar un comentario