domingo, 9 de marzo de 2014

"Elegía para los dos"-"Elegie pentru amândoi"de Vasilica Ilie (traducido al español por Elisabeta Botan)

Vasilica Ilie







Elegía para los dos

En nuestra vida, efímera
nos hemos encontrado
mujer y hombre
y hemos partido
sin decirnos "adiós"...

Quizás, algún día,
nos encontraremos de nuevo
en un bosque:
yo claro,
tú árbol.

Si tus ramas
pasaran la frontera 
las voy a recibir
que acaricien
mi luz.

De tu sombra
me haré cobijo
de sol
y en la primavera
renaceré en tu tronco
como una novia.

Recibiré
cada día, tu abrazo,
hasta que un día
cuando serás tueco
y yo una viuda
eternamente desconsolada.

Y aún así
en nuestro paso efímero
yo claro,
tú árbol,
algo nos unirá:
en cada anillo
voy a rascar
nuestra historia.


Elegie pentru amândoi

În viaţa noastră, efemeră,
ne-am întâlnit
femeie şi bărbat
dar am plecat
fără să ne luăm „adio”...

Poate, cândva,
ne vom reîntâlni
într-o pădure:
eu luminiş,
tu copac.

Dacă crengile tale
vor depăşi hotarul
le voi primi
să-mi mângâie
lumina.

Din umbra ta
mi-oi face adăpost
de soare
iar primăvara
voi renaşte
la trunchiul tău
ca o mireasă.

Îţi voi primi
în fiecare zi, îmbrăţişarea,
până-ntr-o zi
când vei fi
o simplă buturugă
iar eu o văduvă
pe veci nemângâiată.

Şi totuşi
în trecerea aceasta efemeră
eu luminiş,
tu copac,
ne va lega ceva:
pe fiecare inel
voi scrijeli
povestea noastră.







Top of Form
Bottom of Form


No hay comentarios:

Publicar un comentario