viernes, 7 de febrero de 2014

”RICTUS” de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga






RICTUS


Uneori trebuie , ca o ecuație ostilă, să ne încruntăm și să înlănțuim
rictusul împietrit de sufocare unde urlă rotund dezechilibrul.
Există un rictus al vieții și altul al morții: tranzitul
materiei în amândouă,
formele și golurile de aer,
rotunjimea unei frunze aproape de lacrimă.
Diogene multiplicat în sete, gura în pâinile împărțite.
(Dincolo de supliciul ecourilor, visarea e o alunecare a depărtărilor,
o altă formă —poate— a goanei timpului cu delirurile ei.)
În fața realității potecii, metamorfoza necesară păsării:
oare, e grimasă, urcarea și coborârea scărilor copacului fără o stare bună de sănatate
a descântecului? — Respir în fața pregătirii anotimpurilor...

Barataria, 25.x.2013, din cartea POST-SCRIPTUM








RICTUS




A veces nos toca, como una ecuación hostil, fruncir el ceño y engarzarlo
al rictus petrificado del ahogo donde aúlla redondo el desequilibrio.
Existe el rictus de la vida y el de la muerte: en ambos el tránsito
de la materia,
las formas y vacíos del aire,
la redondez de una hoja cercana a la lágrima,
Diógenes multiplicado en la sed, la boca en los panes repartidos.
(Más allá del suplicio de los ecos, el ensueño es un desliz de las lejanías,
otra forma —quizá— de la huida del tiempo y sus devaneos.)
Ante la realidad del sendero, la metamorfosis necesaria del pájaro:
¿es mueca, acaso, subir y bajar las escaleras del árbol sin la buena salud
del conjuro? —Respiro ante el avío de las estaciones…

Barataria, 25.x.2013, del libro POST SCRIPTUM





No hay comentarios:

Publicar un comentario