”Foame”-”Hambre”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
André Cruchaga |
FOAME
Mi-e foame de timp și de rouă; foame de mare și de instinct.
(De zbor intim peste infinitatea eflorescențelor. Deja m-au obosit
cuvintele doctorale, sufocarea negației și a foarfecelor,
dereglările respirației, înghițitura grea al mirajului.)
Vreau să înlătur vărsarearea de pe piedestalul statuilor; mă dor
paralele microeconomiei, falsele raționalisme în proclamații:
fac gargare în decor pentru a mă îndepărta de bagatele,
copilăria nu trebuie să se întunece în mitinguri.
—Există încă un adevăr care se clatină: vânzarea-cumpărarea temerilor
și ospitalitatea acidă a moliei.
Mi-e foame să-mi deschid propriile arsuri: foame de a respira
fără distrugerile din căpătăi, foame de tine pentru a ridica acoperișul,
înflorirea spicului, în ciuda avantajului pe care îl au cuțitele.
Mi-e foame să mă prind de tulpina ombilicului tău
și de a lecui cangrena din brațe...
Barataria, 21.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
HAMBRE
Tengo hambre de tiempo y
rocío; hambre de mar e instinto.
(De íntimo vuelo sobre la infinitud de las
florescencias. Me cansaron
ya las palabras doctorales, el sofoco de la negación y
las tijeras,
los desajustes de
la respiración, el trago tetelque del espejismo.)
Quiero quitar el vómito del
pedestal de las estatuas; me duelen
los centavos de la
microeconomía, los seudo racionalismos en proclamas:
en la escena hago gárgaras
para distanciarme de los bagatelas,
la infancia no tiene por qué
anochecer en los mítines.
—Hay una verdad más que
cabecea: la compra venta de los miedos
y la agria hospitalidad de la
polilla.
Tengo hambre de abrir mis
propias quemaduras: hambre de respirar
sin destrucciones en la
almohada, hambre de vos para levantar el techo,
la floración de la espiga,
pese a que ya nos llevan ventaja las navajas.
Tengo hambre de aferrarme al
tallo de tu ombligo
y curar la gangrena de los
brazos…
Barataria, 21.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
Comentarios
Publicar un comentario