lunes, 10 de febrero de 2014

”După ce voi fi plecat”-”Después de haberme ido” de Octavio Fernández Zotes (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)



Octavio Fernández Zotes




DUPĂ CE VOI FI PLECAT

va fi o nebuloasă spirituală oscilând
de la uitare la aducere aminte, de
la aducere aminte la uitare.
Frânturi de existență,
precum smocurile de lână
încâlcite în rugii traiectoriei.
Răni dospite;
răni nevindecate, răni
rănite.
O ultimă carte în conștiință.
Un ram de vis furtunos
smuls din grădina utopiei.

Sunt pentru tine;
asta e și rămâne în scris
cu deget transcendent, ca
o ultimă suflare

spre cerul nou... care te așteaptă.


Din cartea ”Am ajuns târziu și Dumnezeu a plecat”


Después de haberme ido

habrá una nebulosa anímica oscilando
del olvido a la memoria, de
la memoria al olvido.
Pedazos de existencia,
como guedejas de lana
enredados en las zarzas del trayecto
Heridas fermentadas;
heridas mal cerradas, heridas
aún heridas.
Algún último libro en la conciencia.
Algún ramo de sueño venturoso
arrancado del jardín de la utopía.

Son para ti;
esto es lo que hay y queda escrito
con dedo trascendente, como
un último aliento
hacia tu nueva atmósfera… que espera. 

Del poemario ”Hemos llegado tarde y Dios se ha ido”

No hay comentarios:

Publicar un comentario