viernes, 28 de febrero de 2014

”Callado”-”Tăcut"de Ion Cristofor (traducido al español por Elisabeta Botan )

Ion Cristofor 




Callado

¿Quién de vosotros, amigos, escucha en ese instante
el grito de socorro del ahogado?
¿Y quién llama a los reyes magos para traer regalos
al dispensario del pueblo donde nace
el que carga la corona de espinas,
de laureles secos?

¿Quién si no, que el poeta escucha el crujir de la soledad como pasa a través de el
como el peine de hueso por el cabello de la bella

Mientras ahondada en la mudez la luna alza sus órganos sobre una colina
en la noche rodando espesa como la sangre del toro
golpeado entre los cuernos junto a un muro abandonado?

La luna muda alza sus órganos sobre una colina.
callado llevas en ti el último, el brillante poema

clavado como un puñal en la espalda.


 Tăcut

Cine dintre voi, prieteni, aude în clipa aceasta
strigătul de ajutor al înecatului?
Şi cine cheamă regii magi să vină cu daruri
la dispensarul sătesc în care se naşte
purtătorul coroanei de spini,
de lauri uscaţi?

Cine altul decât poetul aude foşnetul singurătăţii cum trece prin el
ca pieptenele de os prin părul negru al frumoasei

În timp ce cufundată-n muţenie luna îşi înalţă orgile pe un deal
în noaptea rostogolindu-se groasă ca sângele taurului
izbit între coarne lângă un zid părăsit?

Tăcută îşi înalţă luna orgile pe un deal.
tăcut porţi în tine ultimul, strălucitorul poem
înfipt în spate ca un pumnal.


No hay comentarios:

Publicar un comentario