sábado, 8 de febrero de 2014

”Stație”-”Estación"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)





STAȚIE



Cine a zis că stațiile nu rod suflarea? —Mereu există ceva 
care pleacă sau plesnește precum vechea cămașă de umbre.
Așteptarea are săptămâni irevocabile, (răsuflarea mereu în piciorul agitației);
anii necunoscuți de sub furtună își fac treaba:
țepi audibili transcend mesageria pietroasă a luptei.
Aștept. Pantofii  dilată pupilele,
în timp ce drumurile se înțepenesc în jăratic.
—Acum voi vedea din ce măruntaie respiră conștiința, în ce aripă se cufundă
sufocarea iascăi care abia răsare.
Eu aici, dizidentul loviturilor, al mirajului de altădată al oglinzilor...

Barataria, 29.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM









ESTACIÓN




¿Quién dijo que las estaciones no roen el aliento? —Siempre hay algo
que se va o se restaña como la vieja camisa de las sombras.
La espera tiene semanas irrevocables, (siempre el vaho al pie del trajín);
los años anónimos bajo la tormenta hacen lo suyo:
púas audibles trascienden la mensajería pedregosa del combate.
Espero. Los zapatos dilatan las pupilas,
mientras los caminos se entumecen en el rescoldo.
—Ya veré en qué entraña respira la conciencia, en qué costado se hunde
el sofoco de la yesca que apenas amanece.
Yo aquí, disidente de los golpes, al espejismo otrora de los espejos…

Barataria, 29.X.2013, del libro POST SCRIPTUM




No hay comentarios:

Publicar un comentario