"Acum aproape se luminează"-"Ya casi amanece"de Jesús García Moreno (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
Acum aproape se luminează.
Cântă cocoșul,
afonic, întretăiat,
dar conștiincios.
Cerul se luminează deja după
munți...
Aici așa le zicem,
chiar dacă au nume.
... După munți, în Levante
Un câine matutin
latră la o Lună în declin,
palidă, aproape absentă.
Deodată se ivesc umbrele,
turnuri, cupole și acoperișuri
se decupează în piețe și
străzi.
Un bătrân matinal
își domolește mersul șovăitor
și întorcându-se, se uită la Soare,
cu mâna streașină la ochi.
Mirosul lemnului ars,
aroma pâinii calde
urcă pe coastă,
în contrasens,
inundând vestibule și holuri.
Cu primele raze
se deschid luminii
niște obloane, acolo,
o jaluzea, aici.
Din poarta care închide împrejmuirile,
iese, o căruță în spatele catârului,
huruind,
căruțașul, așezat pe capra căruței,
se zgâlțâie.
O femeie, cantă în mână,
intră în grajd la vaci.
Clopotul mic,
din ceasul clopotniței
bate ora.
Preotul deschide biserica
în timp ce salută trei
credincioase
care așteaptă spovedania
înainte de prima slujbă.
Rândunelele ciripesc,
În timp ce răzuiesc bălțile
și se umplu cu lut
pentru a termina cuibul
sub oricare streașină.
Fumul din hornuri
face aerul cenușiu
în această zi de primăvară.
În fund, natura își exală suflarea
ca un fum de mirodenii ce
fecundează peisajul.
Ya casi
amanece
Ya casi
amanece.
Canta el
gallo,
afónico,
entrecortado,
pero
cumplidor.
El cielo ya clarea tras los montes…
Aquí les
llamamos así,
aunque tienen
nombre.
…Tras los
montes, por Levante.
Un perro
madrugador
ladra a una
Luna en declive,
pálida, como
ausente.
Emergen las
sombras de repente,
torres, cúpulas y tejados
se recortan en las plazas y en las calles.
Un anciano
tempranero
detiene su
andar vacilante
y girándose, mira
hacia el Sol,
con la mano
por visera.
El aroma a
leña quemada,
el perfume a
pan caliente
suben por la
cuesta,
a
contracorriente,
inundando
soportales y zaguanes.
Con los primeros rayos
se abren a la
luz
unas
contraventanas, allí,
Del portón
que cierra las tapias,
sale un carro
detrás de la mula,
traquetea,
el carretero,
sentado en el pescante,
se zarandea.
Una mujer,
lechera en mano,
entra en la
vaquería.
La campana
pequeña,
desde el
reloj del campanario
da la hora.
El cura abre
la iglesia
mientras
saluda a tres feligresas
que esperan confesión
antes de misa
primera.
Las
golondrinas gorjean,
Mientras
rasan por los charcos
y cargan
barro
para acabar
el nido
debajo de
cualquier alero.
El humo de
las chimeneas
grisea el
aire
de este día
de primavera.
Al fondo, la
naturaleza exhala su aliento
como un
sahumerio que fecunda el paisaje.
14 de Octubre
de 2013
Comentarios
Publicar un comentario