viernes, 28 de febrero de 2014

"Acum aproape se luminează"-"Ya casi amanece"de Jesús García Moreno (traducido al rumano por Elisabeta Botan)



Jesús García Moreno












Acum aproape se luminează


Acum aproape se luminează.
Cântă cocoșul,
afonic, întretăiat,
dar conștiincios.
Cerul se luminează deja după munți...
Aici așa le zicem,
chiar dacă au nume.
... După munți, în Levante
Un câine matutin
latră la o Lună în declin,
palidă, aproape absentă.
Deodată se ivesc umbrele,
turnuri, cupole și acoperișuri
se decupează în piețe și străzi.
Un bătrân matinal
își domolește mersul șovăitor
și întorcându-se, se uită la Soare,
cu mâna streașină la ochi.
Mirosul lemnului ars,
aroma pâinii calde
urcă pe coastă,
în contrasens,
inundând vestibule și holuri.
Cu primele raze
se deschid luminii
niște obloane, acolo,
o jaluzea, aici.
Din poarta care închide împrejmuirile,
iese, o căruță în spatele catârului,
huruind,
căruțașul, așezat pe capra căruței,
se zgâlțâie.
O femeie, cantă în mână,
intră în grajd la vaci.
Clopotul mic,
din ceasul clopotniței
bate ora.
Preotul deschide biserica
în timp ce salută trei credincioase
care așteaptă spovedania
înainte de prima slujbă.
Rândunelele ciripesc,
În timp ce răzuiesc bălțile
și se umplu cu lut
pentru a termina cuibul
sub oricare streașină.
Fumul din hornuri
face aerul cenușiu
în această zi de primăvară.
În fund, natura își exală suflarea
ca un fum de mirodenii ce fecundează peisajul.



Ya casi amanece

Ya casi amanece.
Canta el gallo,
afónico, entrecortado,
pero cumplidor.
El cielo ya  clarea tras los montes…
Aquí les llamamos así,
aunque tienen nombre.
…Tras los montes, por Levante.
Un perro madrugador
ladra a una Luna en declive,
pálida, como ausente.
Emergen las sombras de repente,
 torres, cúpulas y  tejados
 se recortan en las plazas y en las calles.
Un anciano tempranero
detiene su andar vacilante  
y girándose, mira hacia el Sol,
con la mano por visera.
El aroma a leña quemada,
el perfume a pan caliente
suben por la cuesta,
a contracorriente,
inundando soportales y zaguanes.
 Con los primeros rayos
se abren a la luz
unas contraventanas, allí,
una persiana, acá.
Del portón que cierra las tapias,
sale un carro detrás de la mula,
traquetea,
el carretero, sentado en el pescante,
se zarandea.
Una mujer, lechera en mano,
entra en la vaquería.
La campana pequeña,
desde el reloj del campanario
da la hora.
El cura abre la iglesia
mientras saluda a tres feligresas
que esperan confesión
antes de misa primera.
Las golondrinas gorjean,
Mientras rasan por los charcos
y cargan barro
para acabar el nido
debajo de cualquier alero.
El humo de las chimeneas
grisea el aire
de este día de primavera.
Al fondo, la naturaleza exhala su aliento
como un sahumerio que fecunda el paisaje.

14 de Octubre de 2013



No hay comentarios:

Publicar un comentario