lunes, 20 de enero de 2014

”Stâncă”-”Penón"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga




STÂNCĂ 


În ce împrejmuiri, în ce piatră se găsește liniștea? —Acum, de pe
stânca zorilor, zilele se joacă de-a ficțiunile.
Pretutindeni vârtejul priveghiilor, reversul săptămânilor, acolo,
precum stupoarea pe care mi-o lasă o vioară distrusă.
(Dincolo de ecouri, alte porți și alți vizitatori: nu există miracol,
în cazul în care gratiile mai rezistă, mișcările calculate 
pentru masacru.)
—Acum mă gândesc la detaliile inflației și la 
loviturile în piept ce ajung până la spate.
Doamnelor și domnilor: am dreptul la sedițiune, de aceea fierb sămânța
metalelor și deschid plămânul mirților la răsărit...
Lângă chirpiciul urcușului, pintenii zilei...

Barataria, 20.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM



PEÑÓN




¿En qué tapiales, en qué piedra se encuentra el sosiego? —Ya desde
el peñón del alba, los días que juegan a ficciones.
Por doquier el torbellino de los velorios, el reverso de las semanas, allí,
como el pasmo que me deja un violín derruido.
(Detrás de los ecos, otras puertas y otros visitantes: no hay milagro,
si acaso  los barrotes que aún persisten, los movimientos calculados
para el degüello.)
—Ahora me dedico a pensar en los pormenores de la inflación y en los golpes de pecho que llegan hasta la espalda.
Señoras y señores: tengo derecho a la sedición, para ello cuezo el semen
de los metales y abro el pulmón de los arrayanes al amanecer.
Junto al adobe de la pendiente, las espuelas del día…

Barataria, 20.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM





No hay comentarios:

Publicar un comentario