martes, 21 de enero de 2014

”Raclă”-"Ataúd"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga
  RACLĂ


Acum, ochiul terebentinei în mănușile lemnului. Vremurile trecute.
Lumina jupuită între piatra de măcinat și mansardă, bobul triturat 
în coliziunea-i finală.
—Adun tot ce a adus vijelia: tobele și pulberea
și susurul fierului de la inghinale, doare rămășița din piept.
(În răscroiala răgușelii, vijelia perucilor și această  falsificare 
a satirei la căpătăi.)
Nu știu dacă e urma sau masca, această metaforă a norilor policromi dărâmati,
ultimul anotimp al pendulei în vară: odinioară moderai penuriile
în piață —desigur, bursă de valori e mult spus—;
în clopotnița plusvalorii, vreau să zic.
Acum știu că trăiam într-un carusel de acelea infectate cu larve și puroi.

Barataria, 21.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM



ATAÚD




 Ya el ojo de la trementina en los guantes de la madera. Los tiempos idos.
La luz desollada en la piedra de moler y el tabanco, triturado el grano
en su acometida final.
—Recojo todo lo que trajo la tormenta: los tambores y la pólvora
y el susurro de hierro de las ingles, duele el rastrojo en el pecho.
(En el escote del carraspeo, el vendaval de las pelucas y esa contrahechura
del vejamen en la almohada.)
No sé si es la huella o la máscara, esa metáfora del celaje derruido,
la estación última del péndulo en el estío: otrora mitigabas las penurias
en el mercado —claro, la bolsa de valores es mucho decir—;
en el campanario de la plusvalía, quiero decir.
Sé ahora que vivía en un carrusel de esos infestados de larvas y maleza.


Barataria, 21.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario