”PUBIS”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga

PUBIS

Despletind în adâncitura suflării, pitonul în aversul
fulgerului: Mă înfășor în claritatea apei sale solare, atingerea deviată
în intensitatea sa. (Anotimp total cum ar spune Juan Ramón),
acestă bunătate de ferment în tropic. Această lumină roditoare de mare transfigurată.
Pulsul trebuie să iasă nevătămat după care ceșcuța achită
susurările defocalizării? —Aceea e o garnitură de pescăruși,
apă pe marginea pergamentului ancestral,
aur evocat în toba pasiunii arzătoare.
În taină, planeta aspirată de piele, ; apoi, nostalgia; sub
pleoape: porumbelul alegoriei cu zestrea sa.
Aflorimentul roșu al trupului în aer, argilizează vara crăpăturii.
(Contra vântului, la mică distanță coroana ginestrei cu înălțimea sa.)
În timpul cufundării, se arată pârghiile parfumului. (Știu, chiar acum,
când bolta cerului s-a convertit în basorelief , iar apa în explozie liniștită.)

Barataria, 09.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

PUBIS

Destrenzado en la hondonada del aliento, el pitón en el anverso

del relámpago: Me lío en su claridad de agua solar, el tacto descarriado

en su intensidad. (Estación total como diría don Juan Ramón),

esta bondad de levadura en el trópico. Esta luz frutal de mar transfigurado.

¿Es menester que el pulso salga ileso después que la jícara salda

los murmullos del desfogue? —Aquella es una guarnición de gaviotas,

agua en el brocal del pergamino ancestral,

oro revivido en el tambor de la hoguera.

En el misterio, el planeta aspirado de la piel; la nostalgia, después; debajo

de los párpados: la torcaz de la alegoría y sus ajuares.

Rojo el farallón del cuerpo en vilo, arcilla el estío de la grieta.

(En el contraviento, el cenáculo de la retama con su altura a quemarropa.)

Durante el buceo, emergen las bisagras del perfume. (Lo sé justo ahora cuando el firmamento se ha convertido en bajorrelieve y explosión el agua apacentada.)

Barataria, 09.X.2013, del libro POST SCRIPTUM