sábado, 18 de enero de 2014

”Ordinul culorii”-”Consigna de la tinta”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta botan)

 
André Cruchaga




ORDINUL CULORII




Nu voi putea înțelege culoarea topită în ceață, nici colții,
nici mușcăturile din poem: (după  ani de scris, încă nu știu
cum se face poezia, nici ziua de mâine sub așchii.)
—Unii armează tapiserii cu oscioare; alții, iau pietricelele 
ca trofeu: fiecare trebuie să scape de nodul său din gât,
fără pic zgomot, precum nașterea culorii.
(Nimeni nu poate înota fără apă, nici să vadă fără ochi), —dacă cuvântul clar
consacră lutul, așa să fie. Dacă vorba întunecată construiește ziduri,
așa să fie. Oricine poate săpa  sau îngropa focurile schimbătoare 
ale oglinzii. (Eu, ca mulți alții, nu aștept  indulgențe.)
Unul e ceea ce e cu toate striațile poșircii alfabetului.
Cu punctul final nu închidem rugul, nici fantezia, ci deschidem
alt acoperiș pentru vise.
Dacă cineva se îndoiește, să încerce suflarea aburului său...

Barataria, 25.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM


CONSIGNA DE LA TINTA




No podré entender la tinta disuelta en la niebla, ni los colmillos,
ni las dentelladas en el poema: (después de años de escritura, aún no sé
cómo se hace la poesía, tampoco sé el porvenir debajo de las astillas.)
—Unos arman tapicerías con huesecillos; otros, cogen a los guijarros
de trofeo: cada quien debe deshacer el nudo que lleva en la garganta,
sin más ruido que el parto de la tinta.
(Nadie puede bracear sin aguas, ni ver sin ojos), —si la palabra llana
consagra la arcilla, que así sea. Si la palabra oscura construye muros,
que así sea. Quienquiera puede cavar o sepultar los fuegos cambiantes
del espejo. (Yo como muchos, no espero indulgencias.)
Uno es lo que es con todas las estrías del brebaje del alfabeto.
Con el punto final no cerramos la hoguera, ni la fantasía, sino que abrimos
otro techo para los sueños.
Si alguien lo duda, que pruebe el aliento de su vaho…

Barataria, 25.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario