sábado, 18 de enero de 2014

”Opinii”-”Opiniones” de Fernando Emilio Saavedra Palma (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Fernando Emilio Saavedra Palma




OPINII

O, doamnă, gospodină mi-a zis că șahul 
era precum familia sa:
Regele, tatăl; regina, mama; fii, pionii;
rudele, caii, nebunii și turele;
adversarul, vecinul său; și chiar așa.
...Liste de piese pe tablă înpepeți jocul...
Pur și si simplu m-a surprins descoperirea!


O secretară mi-a zis că era un amuzament.

Un domn, că era o pierdere de timp

Un copil, sunt soldăței!

Un poet, că era tot Universul

Un ziarist, mi-a dezvoltat o partidă

Un contabil, e adunare și scădere

O prostituată, ”Ce figuri atât de drăguțe, îmi place nebunul!

Un șahist profesionist, ”e viața mea”

Un jucător de fotbal, ”un sport”

Un politician, o lume de viclenii!

Un istoric, o trădare

Un arhitect, ”e un adevărat design”

Un cântăreț, ”e o vorbă care se intonează”

Un aristocrat, ”un joc elegant al familiei mele”

Un măturător, sunt ca damele chinezești!

Un călător din metrou, ”un ornament în casă”

Un psiholog, o infinitate de posibilități

O balerină, ”e frumusețea în culoare și mișcare”

Un scriitor mi-a zis, e un joc genial!

Un alcoolic, ” sunt eu însumi”

Un indigen, ”viața”

Un actor: ”E o dramă”

Un pictor, e o armonie de culori!

Un fotograf, e fotografie în alb și negru

Un milionar,”cum să-i domini pe ceilalți”

În sfârșit! Au fost păreri nenumărate tăcute, dar
un locuitor din Puerto Escondido, Oaxaca, răspunse:
”Sahul e omul însăși .”


A fi slab sau puternic, e problemă de înfruntare, mai bine, e să fii pion trecut.
Restul stă în atingerea magică a celui care mută piesele.

Fernando Emilio Saavedra Palma.  (Pionul izolat)




OPINIONES

Una señora ama de casa me dijo que el ajedrez
era como su familia:
El rey el padre; la reina, la madre; los hijos, los peones;
los parientes, los caballos, alfiles y las torres;
el contrincante su vecino;  y así lo mismo.
…Listas las piezas en el tablero empezar el juego…
¡Sencillamente me asombré de este descubrimiento!

Una secretaria me dijo que era un pasatiempo

Un señor, que era una pérdida de tiempo

Un niño, ¡son soldaditos!

Un poeta, que era todo el Universo

Un periodista, me desarrollo una partida

Un contador, es sumar y restar

Una prostituta, “Qué figuras tan bonitas me gusta el alfil”

Un ajedrecista profesional, “es mi vida”

Un jugador de futbol, “un deporte”

Un político, ¡un mundo de celadas!

Un historiador, una tradición

Un arquitecto, “es un verdadero diseño”

Un cantante, “es una palabra que entona”

Un aristócrata, “un juego elegante de mi familia”

Un barrendero, ¡son como las damas chinas!

Un transeúnte del metro, “un adorno de casa”

Un psicólogo, un infinito de posibilidades

Una bailarina, “es belleza en color y movimiento”

Un escritor me dijo, ¡es un juego genial!

Un alcohólico, “soy yo mero”

Un indigente,  “la vida”

Un actor: “Es un drama”

Un pintor, ¡es una armonía en color!

Un fotógrafo, es fotografía en blanco y negro

Un millonario, “como dominar a los demás”

¡En fin! Hubo un sinfín de opiniones calladas pero,
un nativo de Puerto Escondido, Oaxaca, respondió:
“El ajedrez es el hombre mismo”.

Ser débil o ser fuerte, es cuestión de enfrentarlo, lo mejor, es ser el peón pasado. Lo demás está en el toque mágico del que mueve las piezas.

Fernando Emilio Saavedra Palma.  (El Peón Aislado)





No hay comentarios:

Publicar un comentario