"Ochi"-"Ojos" de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
Amando García Nuño |
OCHI
"...ochiul
îngenunchiat în fereastră"
(Juan Bello)
Am studiat oftalmologia. Aveam pretenția să
dezleg secretele încuietorilor, să descopăr acel magic șperaclu capabil de
a sparge toate ușile.
M-am rătăcit, așa e viața. Am terminat
încurcat, firul întotdeauna în afara urechii acului, nod perplex
între încăpățânarea timpului și speranța de a drege neputințe.
Călătorie, privirea virgină. Din singurătatea
mea de ochi de bou, intuiam tălăzuirea care ar termina prin a scufunda
crucișătorul de absențe, agonica mișcare de braț a unui navegant fără insulă,
fără miraje.
Acum folosesc ochelari. Pus la vedere (să
văd, în sfârșit), am intrat în ochiul uraganului. Postat în presbiția mea,
iscodesc vântul devastator. Orbit, vine spre mine. Distruge totul în calea
sa, această vijelie de singurătate pe care meteorologii emoțiilor o numesc
viață.
OJOS
“...el ojo arrodillado en la
ventana”
(Juan Bello)
Estudié oftalmología. Pretendía desentrañar los secretos del ojo
de las cerraduras, descubrir esa ganzúa mágica capaz de horadar todas las
puertas.
Me extravié, la vida es así. Acabé enredado, hilo
siempre fuera del ojo de la aguja, perplejo nudo entre la terquedad del tiempo
y la esperanza de remendar imposible.
Viajé, la mirada virgen. Desde mi
soledad de ojo de buey, intuía el oleaje que acabaría por llevar a pique aquel
crucero de ausencias, la agónica brazada de un navegante sin isla ni
espejismos.
Ahora uso gafas. Puesto
a ver (a ver, por fin), me he introducido en el ojo del huracán.
Apostado en mi presbicia, oteo el
viento devastador. Viene hacia mí, enceguecido. Destruye todo a su paso, ese
vendaval de soledad que los meteorólogos de las emociones llaman vida
Comentarios
Publicar un comentario