”Mica lume”- ”Pequeño mundo ” de Octavio Fernández Zotes (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

 Octavio Fernández Zotes

LUME MICĂ

Uneori lumea pare atât de mică

că îmi vine

să ies într-o dimineață la plimbare

și să mă uit la ea de departe, din viitor.

Să-i privesc multiplele aspecte,

ca o oglindă spartă ce reflectă

toate privirile celorlalți.

Și apoi, toți laolaltă,

să ne așezăm la o masă, într-o cofetărie-concert

[să zicem în Madrid, în Lima, în Acapulco] 

și să refacem puzzle-ul, piesă cu piesă.

Să ne dăm seama că puține lucruri ne separă

și că distanțele se micșorează.

Să știm, că chiar și diferiți,

să ne dăm seama, că în fond,

avem aceleași vise, și aceleași dorințe;

și  pe toți ne copleșesc dorurile.

Să ne uităm la un punct anume;

acest punct e comun în depărtare;

Ce slab e locul ce rămâne temerilor!

Și ce mare e locul speranței!

Pequeño mundo 


A veces el mundo parece tan pequeño 
que me siento con ganas 
de salir de paseo una mañana 
y mirarlo en perspectiva, desde lejos. 
Mirarlo en sus múltiples facetas, 
como un espejo roto que refleja 
todas las miradas de los otros. 
Y luego, todos juntos, 
sentarnos a la mesa, en un café-concierto 
[digamos en Madrid, en Lima, en Acapulco] 
y rehacer el puzzle, pieza a pieza. 
Sentir qué pocas cosas nos separan 
y cómo se acortan las distancias. 
Saber que, aún diferentes, 
notamos, en el fondo, 
los mismos sueños, las mismas ansias; 
que a todos nos abruman las nostalgias. 
Que parando la mirada en un punto concreto; 
ese punto común en la distancia: 
¡Qué leve es el lugar que le queda a los recelos! 
¡Qué dilatado el lugar de la esperanza!