”Insomnii”-”Desvelos”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga

INSOMNII

Aproape infatigabil timpul care încercuiește vechiul frunziș

al saramurii. Nenumărat ritualul orelor sângerânde: la fel ca pereții

surzi de sare, (mizerabile depărtări ale nostalgiei) în haine neîngrijite.

Cine poate dezvălui veștile păsărilor învizibile în implacabilul

târg de manivele ? Cine ne jefuiește cu leucoplasturi,

și sare peste minusculul fir de efemer?

—Mă cuprinde tot laptele acru al sterilului.

(La urma urmei, destinul, ca ploaia, își urmează albia după

lege, ca un număr absolut în schelele orizontului.)

Totul e falsă stupoare în penumbra de nerenunțat: cuvintele

pline de praf, saliva cufundată în aiureala lacătului.

Pășesc spre marginea unui dute-vino de pereți umani: totul e convulsionată 

tempestă, precum bătrânele dulapuri evacuate de priviri.

Un țipăt disperat mușcă sigiliile glabelei, cucuveaua
inermă a intemperiei...

Barataria, 26.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

DESVELOS

Casi infatigable el tiempo que cercena la antigua hojarasca

de la salmuera. Innumerable el rito de horas desangradas: igual a las paredes sordas de la sal, (miserables lejanías de la nostalgia) en ropas baldías.

¿Quién puede propalar la noticia de pájaros invisibles en el implacable

mercado de manubrios? ¿Quién merodea el nosotros con esparadrapos,

y trepa al mínimo grano de lo efímero?

—Me envuelve toda la leche agria del escombro.

(Después de todo, el destino como la lluvia sigue su cauce al pie

de la letra, como un número absoluto en los andamios del horizonte.)

Todo es falso estupor en la penumbra irrenunciable: las palabras

llenas de polvo, la saliva hundida en el desatino del candado.

Camino al borde del vaivén de paredes humanas: todo es convulsa

tempestad, como los viejos armarios desahuciados por los ojos.

Un grito desesperado muerde las apostillas del entrecejo, la lechuza

inerme de la intemperie…

Barataria, 26.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM