lunes, 27 de enero de 2014

”Imolație”-"Inmolación"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga




IMOLAȚIE

Am lăsat ceața în leșinul noptii. Am lăsat vârtejul  sufocat
al coliviilor, fulgerele. Am sacrificat apropierile și fiecare cuvânt
pentru a fi alte cuvinte: nici o acreală nu mi-a dat atâta vijelie;
nici un heleșteu nu mi-a dat atâta apă ca ochii,
nici o întreprindere funerară nu mi-a dat atâta veșnicie,
nici o oglindă nu mi-a dat atâtea personaje ca acestea pe care le văd zilnic
pe prima pagină a ziarelor,
nici o sfâșiere nu a fost mai mare decât propria mea scriere, —acum știu
(exact acum) când cobor în luntrea morților.
(Atunci am renunțat să mă mai uit la filmele în alb și negru ale solzilor:
în timiditatea picioarelor mele, ascult un blues îndepărtat de Savannah,
același pe care l-au experimentat străzile cu tabac și whisky, Sudul negru
care încă mai picură în vitralii.)
— Acum că iarba șarpelui delirului e distrusă trebuie să plec...
Barataria, 08.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

INMOLACIÓN




Dejé la niebla en el vahído de la noche. Dejé el vértigo ahogado
de las jaulas, los relámpagos. Sacrifiqué las cercanías y cada palabra
para que fueran otras palabras: ningún vinagre me dio tanta tormenta;
ningún estanque me proveyó de tanta agua como los ojos,
ninguna funeraria me dio tanta eternidad,
ningún espejo me dio tantos personajes como estos que veo a diario
en la primera plana de los periódicos,
ningún desgarramiento fue mayor a mi propia escritura, —lo sé ahora
(justo ahora) cuando desciendo a la barca de los muertos.
(Entonces dejé de ver las películas en blanco y negro de las escamas:
entre la timidez de mis piernas, oigo un blues remoto de Savannah,
el mismo que experimentaron las calles con tabaco y whisky, el Sur negro
que aún gotea en los vitrales.)
—Ahora debo partir ya destrozados los chupamieles del desvarío…

Barataria, 08.X.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario