miércoles, 15 de enero de 2014

”Genom comun”-"Genoma común" de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)



Amando García Nuño



GENOM COMUN


"Există în mine  un gol atroce, o indiferență
care îmi face rău”(Camus)

Viața era simplă, pe atunci.
Împărțeam lumea 
între buni și răi,
bogați și săraci, indieni și americani.
Totul se potrivea, iar călăii
își întindeau conștiința
să se zvânte pe funia spânzuratului.


Îmbătrânirea a presupus
niveluri înalte de glucoză în sânge,
vreo cicatrice, și mai ales,
intuirea că în lada
unde ni se destrăma istoria,
Robin Hood era un sicar
ce își încasa meschinătatea la negru.

Partea cea mai proastă a timpului era
spoiala ce îngropa polițe,
să vadă praful înecând
această beție rugoasă  de baricade,
genomul comun al imposturii.


Îmbătrânirea a însemnat
a ghici, chiar dacă era prea târziu,
ranchiuna ce se ascunde în ignoranță.
Să știi că în cufărul
jocurilor nu mai rămâneau indieni,
nici cowboy, doar soldăței
cu inimă de plumb
și gestul golului în privire.


GENOMA COMÚN


                                            “ Hay en mí un vacío atroz, una indiferencia que me hace daño”   (Camus)


La vida era sencilla, entonces.
Dividíamos el mundo
entre buenos y malos,
ricos y pobres, indios y americanos.
Todo encajaba, y los verdugos
tendían su conciencia
a orear en la soga del ahorcado.

Envejecer supuso
niveles altos de glucosa en sangre,
alguna cicatriz, y sobre todo,
intuir que en el cajón
donde se deshilaba nuestra historia,
Robin Hood era un sicario
que cobraba su mezquindad en negro.

Lo peor del tiempo era
su pátina que sepultaba estantes,
ver el polvo anegando
esa tosca embriaguez de barricadas,
el genoma común de la impostura.

Envejecer supuso
adivinar, aunque fuera ya tarde,
el rencor que subyace en la ignorancia.
Saber que en el baúl
de los juegos no quedaban ya indios
ni vaqueros, tan solo soldaditos
con el alma de plomo
y el gesto del vacío en la mirada.





No hay comentarios:

Publicar un comentario