”Furie de poeți”-” Furia de poetas”de Sofía Rodríguez GarcíA. Traducere/ Traducción: Elisabeta Boțan

Sofía Rodríguez García

Furie de poeți   

Poetul își duce departe dorul.
Distanța sufocată
nu o vrea pe țărmurile sale,
bufon în propriile sale încălțări
destin cu arome de sare

În rugul său
aruncă picioare de rac cu numele ei
și repetă cu gingaș:
suge sângele
insidioasă femeie ce vopsești în vocabula ta
balconul tristeților
amăgitoare sirenă, fie ca o aromă-născocire
să te aromatizeze cu floarea-soarelui
să te ducă departe,
desfătare blestemată a ochilor

Cu o lacrimă de vene
își dă furia poetică 
cu pumnii strânși
își îmbrățișează fluidele căzute

poetul îi scrie visând

îmbătat de țipetele ei,
cu o hienă de râuri în gât,
cu umbrela lui de soare din spini dureroși
așezat în scaunul acoperit de ochi

Ea nu-i va sta pe umerii 
cu sânge suicid și sedus

Furia de poetas  

El poeta añora lejos

la distancia ahogada.

No la quiere en sus orillas,

bufón de sus zapatos

destino con aromas de sal

En su hoguera

echa patas de cangrejo con su nombre

y repite dulcemente:

chupasangre

insidiosa mujer que pintas en tu vocablo

el balcón de los pesares

sirenuda, ojalá un aromascuezo

te aromatice con girasoles

te lleve lejos,

goce maldito de los ojos

Con una lágrima de venas

su furia poética entrega

abraza sus fluidos caídos

con guantes empuñados

el poeta le escribe ensoñado

embriagado en su gritos,

en una hiena de ríos en su garganta,

con su sombrilla de tristes aguijones

sentado en su silla cubierta de ojos

Ella no estará para sus hombros

su sangre seducida suicida