”Furie de poeți”-” Furia de poetas”de Sofía Rodríguez GarcíA. Traducere/ Traducción: Elisabeta Boțan
Furie
de poeți
Poetul
își duce departe dorul.
Distanța
sufocată
nu
o vrea pe țărmurile sale,
bufon în propriile
sale încălțări
destin
cu arome de sare
În rugul său
aruncă picioare de
rac cu numele ei
și repetă cu gingaș:
suge
sângele
insidioasă femeie ce vopsești în vocabula
ta
balconul tristeților
amăgitoare sirenă, fie ca o
aromă-născocire
să te aromatizeze cu floarea-soarelui
să
te ducă departe,
desfătare blestemată a ochilor
Cu
o lacrimă de vene
își dă furia poetică
cu pumnii
strânși
își îmbrățișează fluidele căzute
poetul
îi scrie visând
îmbătat de țipetele ei,
cu o
hienă de râuri în gât,
cu umbrela lui de soare din
spini dureroși
așezat în scaunul acoperit de ochi
Ea
nu-i va sta pe umerii
cu sânge suicid și sedus
Comentarios
Publicar un comentario