domingo, 26 de enero de 2014

" Elegía de invierno para un amor perdido"-"Elegie de iarnă pentru o iubire pierdută"de Vasilica Ilie (traducido al español por Elisabeta Botan)


Vasilica Ilie






Elegía de invierno para un amor perdido

mira amado
llegó el invierno que esperábamos
y no sé por qué tanta prisa en amontonarlo
porque escucho sólo la nieve como a un llanto
en la música de Vivaldi.

si amasaría la soledad
como a un bizcocho de molde
no llevaría una guerra con el invierno
más no lo maldeciría
porque nuestro amor se congeló a los – 50 grados...


o no me preguntaría en sueño quien eres
porqué entraste en mi vida como una serpiente
que me envolvió la espaldas del sueño
y quebrantó los candados de mi corazón...


no sé, parece que esa historia de invierno
me hace creer haberla vivido otrora
en el laberinto del karma por donde nos hemos perdido en un invierno
(entonces salpicaste la ceniza atrás para guardar el camino hacía mi
andando a ciegas hacía la victoria como un perdedor...)

ahora cuelgas como un carámbano incierto de un invierno
que el ojo de la primavera pronto derretirá
y entonces te abandonaré como a una esperanza usada
así como la gente abandona la ropa vieja.

posiblemente estaré también en la punta de un cuchillo
como Odette de puntillas
esperando a Siegfried
implorando un nuevo amor...

(del ciclo: "Elegías de fachada")







Elegie de iarnă pentru o iubire pierdută

uite iubite
a venit iarna pe care o aşteptam
şi nu ştiu de ce atâta grabă s-o troienesc
pentru că aud doar ninsoarea ca pe un plânset
pe muzica lui Vivaldi.

de-aş frământa singurătatea
ca pe un cozonac
nu m-aş mai război cu iarna
n-aş mai blestema-o
că iubirea noastră a îngheţat la – 50 de grade…

sau nu m-aş mai întreba în vis cine eşti
de ce ai intrat în viaţa mea ca un şarpe
care mi-a încolăcit spinările somnului
şi mi-a spart lacătele inimii…

nu ştiu parcă această poveste de iarnă
mă face să cred că am mai trait-o cândva
prin labirintul karmic unde ne-am rătăcit tot într-o iarnă
(atunci ai presărat cu cenuşă urma să păstrezi drumul spre mine
dar zăpada a acoperit-o s-a pierdut te-ai rătăcit
şi-ai bâjbâit victoria ca pe un învins…)

acum atârni ca un ţurţur incert într-o iarnă
pe care îl va topi cât de curând ochiul primăverii
şi-atunci o să te lepăd ca pe-o speranţă uzată
aşa cum oamenii leapădă hainele vechi.

probabil că şi eu voi sta pe vârful unui cuţit
ca Odette pe poante
aşteptându-l pe Siegfried
implorând o nouă iubire…



(din ciclul: "Elegii de faţadă")

No hay comentarios:

Publicar un comentario