martes, 14 de enero de 2014

”Chietudine”-”Quietud”de André Cruchaga (traducido por Elisabeta Botan)




André Cruchaga

CHIETUDINE



După vânzoleală, claritatea calmă a cuibului. Poemul ce navighează
prin dulapurile somnului. (Poate inima oarbă și despuiată.)
—Până în ce punct liniștea e calea și nu o altă suferință care trezește
visul? Deodată, în fiecare zi, istoria ne arată memoria sa 
infectă, —rațiuni greșite și căi pierdute—,
mă duc la ramurănu și  la copac, la noapte și nu la zi.
În final am atâtea umbre ca un cumul de întuneric: plouă.
Pentru a trăi, într-o lacrimă mi-e suficient zodiacul;
( urmăresc infinitul în fața păsărilor mature, acei alți aștrii pietrificați
în peștii salivei mele)...

Barataria, 19.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM



QUIETUD




Después del trajín, la claridad sosegada en el nido. El poema que navega
en los armarios del sueño. (Tal vez el corazón ciego y desnudo.)
—¿Hasta qué punto la quietud es camino y no otra pena que despierta
al sueño? De pronto, cada día, la historia nos muestra su pésima
memoria, —malas razones y caminos perdidos—,
me llevan a la rama y no al árbol, a la noche y no al día.
Al final tengo tantas sombras como un cúmulo de oscuridad: llueve.
Para vivir, dentro de una lágrima me es suficiente el zodíaco;
(ante los pájaros maduros persigo el infinito, esos otros astros petrificados
en los peces de mi saliva)…


Barataria, 19.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM

No hay comentarios:

Publicar un comentario