”Chietudine”-”Quietud”de André Cruchaga (traducido por Elisabeta Botan)
André Cruchaga |
CHIETUDINE
După vânzoleală, claritatea calmă a cuibului. Poemul ce navighează
prin dulapurile somnului. (Poate inima oarbă și despuiată.)
—Până în ce punct liniștea e calea și nu o altă suferință care trezește
visul? Deodată, în fiecare zi, istoria ne arată memoria sa
infectă, —rațiuni greșite și căi pierdute—,
mă duc la ramurănu și la copac, la noapte și nu la zi.
În final am atâtea umbre ca un cumul de întuneric: plouă.
Pentru a trăi, într-o lacrimă mi-e suficient zodiacul;
( urmăresc infinitul în fața păsărilor mature, acei alți aștrii pietrificați
în peștii salivei mele)...
Barataria, 19.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM
QUIETUD
Después del trajín, la
claridad sosegada en el nido. El poema que navega
en los armarios del sueño. (Tal vez el corazón ciego y desnudo.)
—¿Hasta qué punto la quietud
es camino y no otra pena que despierta
al sueño? De pronto, cada
día, la historia nos muestra su pésima
memoria, —malas razones y
caminos perdidos—,
me llevan a la rama y no al
árbol, a la noche y no al día.
Al final tengo tantas sombras
como un cúmulo de oscuridad: llueve.
Para vivir, dentro de una
lágrima me es suficiente el zodíaco;
(ante los pájaros maduros persigo el infinito, esos
otros astros petrificados
en los peces de mi saliva)…
Barataria, 19.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM
Comentarios
Publicar un comentario