sábado, 11 de enero de 2014

”Călătoria”-”El viaje” de Edgardo Benitez (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Edgardo Benitez

CĂLĂTORIA

Am văzut înflorind un nor pe bolta cerească
care ne va duce până la infinit.
Tremuri de teamă,
eu de asemenea,
tăcerea ta spune totul.

Călătorim împreună,
pentru întâia dată
călătorim împreună.
așa cum mereu am visat să o facem.

Îți amintești?

Îți amintești că ziceam că vom călători în străinătate,
că vom urca pe munți frumoși 
că vom navega pe râuri pitorești,
că vom coborî norii policromi agățați de 
vulcani maiestuoși.
Îți amintești?
Visam, de asemenea, mari bulevarde aglomerate cu mașini și edificii
că vom cunoște oameni de culoare ciudată,
care pășesc, simulând un robot,
fără un zâmbet, fără un salut.

Am fi scăpat fără să știe copiii,
dar nu,
—pe ei nu-i vom lăsa niciodată singuri
nu în această călătorie, nu în această călătorie.


Dar ei acum, ne-au luat-o înainte,
fiecare a făcut propria sa călătorie
și acum nu mai sunt aici.

Acum, noi suntem cei ce călătorim,
și o facem împreună cum am visat,
nu în orașe mari,  nici la vulcani uriași,
de străzi pline de oameni de culoare ciudată
cum am imaginat,
o vom face în ținutul zeilor,
nimic mai bun decât ținutul unde se odihnesc gloriile și tânguirile,
unde se dau spiritele
pentru a se acoperi de plăcere.


A sosit ora
Ești dispusă? sunt dispus?
Fie ca gurile noastre suculente și grandioase
să se dechidă biletului
ce va trasa urma pentru a scrie destinul nostru.



A sosit clipa,
dă-mi mâna și să trăim  acest moment,
că am văzut norul înflorind pe bolta cerului
care ne va duce până la infinit.






EL VIAJE

He visto en el firmamento florecer la nube
que nos trasladará hasta el infinito.
Tiemblas de miedo,
y yo también,
tu silencio me lo dice todo.

Vamos juntos de viaje,
por vez primera
vamos juntos de viaje,
como siempre imaginamos hacerlo.
¿Recuerdas?
Te acuerdas que decíamos viajar al extranjero,
remontar montañas bonitas
navegar ríos pintorescos,
bajarnos de los celajes colgados de
majestuosos volcanes,
¿te recuerdas?

También soñábamos visitar ciudades modernas
con grandes avenidas atestadas de carros y edificios
y conocer gente de color extraño,
que al caminar, simulan un robot,
sin una sonrisa, sin un saludo.


Nos escaparíamos sin que los chicos lo supieran,
pero no,
—a ellos nunca los dejaríamos solos—
en este viaje no, en este viaje no.

Pero ellos ahora, ya se han adelantado,
cada quién hizo su propio viaje
y ya no se encuentran aquí .

Ahora, somos nosotros los que viajamos,
y lo haremos juntos como lo soñamos,
no a grandes ciudades ni gigantescos volcanes,
de calles llenas de gente de color extraño
como lo imaginamos,
lo haremos a la región de los dioses,
nada mejor que al lugar donde descansan las glorias y los lamentos,
donde se entregan los espíritus a rebosar de placer.

Llegó la hora
¿Estás dispuesta?, ¿estoy dispuesto?
Qué nuestras bocas suculentas y grandiosas
se abran al boleto
que trazará la huella para escribir nuestro destino.

Llegó el instante,
dame tu mano y vivamos este momento,
que he visto en el firmamento florecer la nube

que nos trasladará hasta el infinito.

1 comentario:

  1. Agradezco a la traductora y poeta,, Elisabeta Botan, por la traducción justa y atinada al rumano de mi poema «El viaje».

    ResponderEliminar