domingo, 29 de diciembre de 2013

”Pescarul"-"El pescador” de Jesús Cárdenas Sánchez (traducido al rumano por Elisabeta Botan)






Pescarul


Se apropie beția în fruntea mării.
Trece pe la nas o scoică
măcinată de schimbări, tânjind după
acest ambarcader părăsit,
unde au terminat de profilat
ultimele necontenite legănari,
ale ultimelor barcazuri acum fără smoală
ridicând ancora din adâncul cer al mării.

Rămân vestigii în jurul său:
rămășițe de plase pe roci,
în nisip, urmele păsărilor;
doar certitudinea unei subtile mișcări.

De acolo timpul precum un metal lichid,
baltă de argint învechit în transparența sa.
Ancorotele scufundate profund
aduc vestigii de o lumină comună
resturilor ce lasă naufragiile.

Așezat, stropește până în adânc
tenul său de bronz briza marină.
Se apropie lent de bord. Aruncă
o pietricică cu mâinile sale crăpate.
Și abătut se depărteză de golf,
în așteptarea altui apus de soare.

Lumina dintre chiparoși(Sevilla: Ediții în Huida, 2012)


EL PESCADOR
Se acerca a la bahía frente al mar.
Se pasa por la nariz una concha
molida por los cambios, extrañando
ese embarcadero desabrigado,
donde terminaron por perfilar
los últimos incesantes vaivenes,
las últimas barcazas ya sin brea
zarpando al profundo cielo del mar. 
Quedan vestigios a su alrededor:
deshechos de redes sobre las rocas,
en la arena, las huellas de los pájaros;
tan sólo la certeza del sutil movimiento.
Desde allí el tiempo es como metal líquido,
charco de plata envejecida en su transparencia.
Los anclotes sumergidos a fondo,
llevan vestigios de una luz corriente
a los restos que dejan los naufragios.
Sentado, salpica hasta lo más hondo
su tez de bronce la brisa marina.
Se acerca lentamente al borde. Arroja
un chino con sus manos cuarteadas.
Y abatido se aleja de la bahía,
en espera de otra puesta de sol.
La luz de entre los cipreses (Sevilla: Ediciones en Huida, 2012)



"Sólo en la semejanza"-"Doar în asemănare" de Francesc Mompò (traducción en rumano Elisabeta Botan)

Francesc Mompò


Doar în asemănare


Doar un punct din depărtare,
nimic nu te individualizează
în ciuda eternului dans al distincților.
Ești doar pământ măsurat,
nămol de lumină și cuvânt
într-un coral de culori
ce se combină cu gândul.
Navegator rece al oceanului de foc,
geometriceanul ochiului
în deșerturile nedescoperite ale planului,
 cerc și rană cromată,
doar în asemănare.



SOL EN LA SEMBLANÇA

Només un punt des de la llunyania,
res t'individualitza
malgrat l'etern ball dels distints.
Ets solament terra mesurada,
fang de llum i paraula
en una coral de colors
que s'amistança a la pensa.
Nauta fred de l'oceà del foc,
geòmetra de l'ull
pels deserts ignots de la plana,
cercle i trenc cromat,
sol en la semblança.

SOLO EN LA SEMEJANZA
Sólo un punto desde la lejanía,
nada te individualiza
a pesar del eterno baile de los distintos.
Eres solamente tierra mensurada,
fango de luz y palabra
en una coral de colores
que se amiga al pensamiento.
Nauta frío del océano del fuego,
geómetra del ojo
por los desiertos ignotos del llano,
círculo y herida cromada,
solo en la semejanza.          

" Cum dor pașii când ceasul merge! - ¡Como duelen los pasos cuando hay un reloj que se adelanta!" de Octavio Fernándes Zotes (traducción Elisabeta Botan)

 Octavio Fernándes Zotes


CUM DOR PAȘII CÂND CEASUL MERGE ÎNAINTE!


Era o vreme când timpul
trecea foarte încet,
descâlcind bucla celor mai lungi ceasuri.
Câmpiile erau fertile
iar zilele diafane.
Astăzi -peisajul e uscat-
nimic nu oprește fuga ultimelor păsări.
S-au dus stegarii
care marcau ritmul
și au rămas singure;
fără repere și neînsoțite pe drumul întins.
Orizontul se arată cu amenințătoare limite.
Noaptea tulbure, cu stele descompuse,
e un câmp cu dărâmături și margarete moarte.

Ziua trece în grabă și pleoapele cad îngreunate.

Era o vreme în care macii
sfâșiau verdele potecilor,
și ochii tremurau…
râurile ne înghițeau linfa purpurie.

Noi pe atunci aveam
inimi înflăcărate, și sângele
ne picura pe toate drumurile în praf...
Dar un vânt blestemat ne-a uscat lacrimile.


Ne rămâne doar să răscolim în noroiul zilelor
să recuperăm amețeala și luciul
ceasurilor  iuți.

Din cartea "Am ajuns târziu și Dumnezeu a plecat”Editura Loco Sapiens, 2012

¡Como duelen los pasos
cuando hay un reloj que se adelanta!

Hubo un tiempo
marchaba muy despacio,
desenredando el rizo de las horas más largas.
Los campos fértiles
y los días diáfanos.
Hoy -el paisaje es marchito-
nada frena la huida de las ultimas aves.
Se han ido los alféreces
que marcaban el ritmo
y se han quedado solas;
sin referencia y solas en la ruta que avanza.
Se acerca el horizonte y amenazan sus limites.
Turbia la noche, fundidas las estrellas,
es un campo de escombros con margaritas muertas.

Pasa deprisa el día  y los párpados pesan.

Hubo un tiempo en que las amapolas
rompían el verde a todas las veredas,
y temblaban los ojos...
los ríos bebían de nuestra linfa púrpura.
Eramos nosotros los que entonces teníamos 
el corazón ardiendo, e íbamos dejando 
gotas de sangre en el polvo de todos los caminos...
Pero llegó en mal viento y nos secó las lágrimas.

Sólo nos queda hurgar en el limo de los días,
recuperar el vértigo y la pátina
de aquellas horas rápidas.
Del libro ”Hemos llegado tarde y Dios se ha ido" Editorial Loco Sapiens, 2012



"În nopți însemnate"-"En noches señaladas" de Jesús García Moreno (traducción al rumano Elisabeta Botan)





În nopți însemnate




În nopți însemnate singurătatea-mi o visează.
Nu e o obsesie,
era o iluzie pierdută.
Plăcută conversație
la o masă, într-un colț.
Tandre mângâieri în armoni și săruturi noi.
Ard târziu pentru acea femeie.
Expresie tristă-n zâmbet,
privire inflexibilă de soare la apus.
Ard târziu pentru această iubire
ce trebuia să mă  ardă în primăvara răcoroasă,
vara scurtă,
viitorul incert...
Sau cum am vrut să fie.
Din cartea ”Între cuvinte” Editura Poesía eres tú, Madrid, 2013.



En noches señaladas


En noches señaladas mi soledad la sueña.
No es una obsesión,
fue una ilusión perdida.
Cálida conversación
en una mesa, en un rincón.
Armonía de caricias tiernas y besos nuevos.
Ardo tarde por aquella mujer.
Expresión triste en la sonrisa,
mirada inflexiva de sol poniente.
Ardo tarde por ese amor
que debió quemarme cuando la primavera era fresca,
el verano corto,
y el futuro incierto…
 En noches como esta mi soledad la sueña,
 tal como era…
O como quise que fuera.
Del libro “Entre palabras” Editorial Poesía eres tú, Madrid, 2013.










"Catarsisul suferinței" de Jesús Cárdenas Sanchez ( traducción en rumano Elisabeta Boțan)

 Jesús Cárdenas Sanchez

Catarsisul suferinței

Nu știu bine ce grad a împerfectului
provoacă lumea:
și teama polară ce ne străbate
termină prin a ne răscumpăra,
și înțepătura cruntă a durerii
e doar o aromă a învățării,
dacă distrugerea noastră
e doar atât un deșert catartic.
Nu mă voi îndoi că roata roasă
a imperfecțiunii în că orice moment 
va exploda, atunci așa ne e esența.
Îmi ajung câteva înrădăcinări 
(Sevilla: Diputación Provincial, 2006)

CATARSIS DEL SUFRIMIENTO

No sé bien qué grado de lo imperfecto

ostenta el mundo:

si el miedo polar que nos atraviesa

termina por redimirnos,

si el pinchazo cruel del dolor

sólo es un aroma de aprendizaje,

si nuestra destrucción

es tan sólo un desierto catártico.

No dudaré de la gastada rueda

de la perfección en cualquier momento

reventará, pues así es nuestra esencia.


          Algunos arraigos me vienen
 (Sevilla: Diputación Provincial, 2006)



sábado, 28 de diciembre de 2013

"Lectură”-”Lectura”de André Cruchaga(traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga




LECTURĂ


În heleșteu, cartea apelor, balta cernelei în leșinul său.
În josul paginii, anii de scris și liniștea; m-am născut pe aceast drumeag
filial al alfabetului: aici, citesc firesc imaginarul apelor.
În ce direcție picură nesomnul?
Care e destinul arbustului, poemul și fiorii săi?
(În fiecare lectură lumea își dezleagă strategiile, se câștigă infinitul
sau, pur și simplu se pierde eternitatea.)
În furtuna paroxismului, negura evocă suflarea, scapă?
Acum știu, bineînțeles, că e o cale periculoasă: e farul...
Barataria, 18.VIII.2013



LECTURA


En el estanque, el libro de las aguas, la poza de la tinta en su vértigo.
Al pie de la página, los años de escritura y el silencio; nací en ese caminito
filial del alfabeto: aquí, sencillamente leo el imaginario de las aguas.
¿Hacia qué rumbo gotea el desvelo?
¿Bajo qué rumbo del arbusto, el poema y sus escalofríos?
(En cada lectura el mundo desata sus estratagemas, se gana el infinito
o, sencillamente se pierde la eternidad.)
En la tormenta del paroxismo, la neblina evoca el aliento ¿escapa?
—Ahora sé, desde luego, que es un camino peligroso: es linterna…
Barataria, 18.VIII.2013

"SECRETE ALE LUMII MARINE( și ale indemnizațiilor)"-"SECRETOS DEL MUNDO MARINO ( y de las indemnizaciones)"de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

          
        Amando  García Nuño


                                   SECRETE ALE LUMII MARINE( și ale indemnizațiilor)
                                                                  

   Împreună cu pietrele de la veziculă, i-au extirpat, din greșeală, o pereche de amintiri nostalgice și o bavură de conștiință pe care o avea încrustată dintr-un trecut îndepărtat. Fleacuri de litotriție. Cum e logic, a denunțat medicul și clinica. Au indemnizat-o cu douăzeci și trei de mii de euro, de care a profitat ca șă-și facă o liposucție de dorințe și a se bucura de o croazieră în fiordurile norvegiene.
             După biopsie, clinica a făcut recurs. Se pare, că amintirile erau ocultate de miliarde de ore de televiziune, și a rezultat că firul conștiinței era necrozat de multă vreme.
             Chiar dacă recursul a prosperat, clinica nu a ajuns să încaseze. Vaporul a naufragiat în croazieră, și rechinii au terminat într-o clipă cu pârâta. Era prea slabă. În plus, depredatorii marini simt o atracție specială pentru inimile orfane de sentimente.
             Fiii săi, au încasat șase sute de mii de euro de la armator. Au uitat curând întâmplarea, și niciodată nu au simțit că a se bucura la maxim de bogăție ar fi cenzurabil.





SECRETOS DEL MUNDO MARINO  ( y de las indemnizaciones)    
               Junto a las piedras de la vesícula, le extirparon por error un par de recuerdos nostálgicos y una rebaba de la conciencia que tenía incrustada desde un pasado lejano. Cosas de la litotricia. Como es lógico, demandó al médico y a la clínica. La indemnizaron con veintitrés mil euros, que aprovechó para hacerse una liposucción de los deseos y disfrutar un crucero por los fiordos noruegos.
             Tras la biopsia, la clínica recurrió la sentencia. Al parecer, los recuerdos se hallaban semiocultos por millares de horas televisivas, y el fleco de conciencia resultó estar necrosado hacía ya mucho tiempo.
             Aunque prosperó el recurso, la clínica no llegó a cobrar. El barco donde hacía el crucero naufragó, y los tiburones acabaron con la demandada en un santiamén. Estaba demasiado flaca. Además, los depredadores marinos se sienten especialmente atraídos por los corazones huérfanos de sentimiento. 
             Sus hijos cobraron seiscientos mil euros de la naviera. Olvidaron pronto el suceso, y nunca sintieron que disfrutar a tope de esa riqueza fuera censurable. 

”Embargado”-”Sechestrat” de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Amando García Nuño
 
EMBARGADO
                

Esta fea costumbre de levitar
a un palmo del olvido
hipoteca a menudo mi tristeza,
luego, moroso de presentes,
una difusa soledad me embarga,
y aquí me tienen, embargado y solo,
pidiendo una vez más
en préstamo kilo y cuarto de ternura.




SECHESTRAT



Acest urât obicei de a levita
la o palmă de uitare
îmi ipotechează adesea tristețea,
apoi, datornic prezentului,
o difuză singurătate mă sechestrează,
și, aici mă tine, sechestrat și singur,
cerând,o dată în plus,
un împrumut de un kilogram și un sfert de tandrețe.

"Hay días de lagrimas alegres”- ”Există zile cu lacrimi vesele” de Octavio Fernández Zotes (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Octavio Fernández Zotes



Există zile cu lacrimi  vesele



Azi s-a-nfăptuit miracolul cărnii trandafirii
și se-aud murmurări de arhangheli prin toate odăile.


Fiica mea are două suflete și i-a ieșit un cuib
în formă de poală.
Mâna i s-a făcut căuș și se potrivește
cu arcuirea trandafirie a rodului său.

Viața stăruie și cineva cere o stea.
Un mugur din mugurii mei a luat mărturia
pentru a purta făclia prin presimțirea mea...


E un sânge nou care se schimbă în lapte.

HAY DÍAS DE LAGRIMAS ALEGRES


Hoy ha obrado el milagro de la carne rosa 
y hay murmullos de arcángeles en todas las estancias.

Mi hija tiene dos almas y le ha salido un nido
en forma de regazo.
Su mano se ha hecho cóncava y se acopla
a la convexidad rosada de su fruto.

La vida persevera y alguien pide una estrella.
Un brote de mis brotes ha tomado el testigo
para portar la antorcha a través de mi pálpito...

Hay una sangre nueva que se convierte en leche,

viernes, 27 de diciembre de 2013

”Ramuri"-"Ramas” de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)



André Cruchaga




RAMURI

Dacă ar fi doar corpulența învelișului, catedrala aurorei,
Dacă ar fi  doar strălucirea continuă din urna sufletului,
Dacă ar fi  doar grafitul în zilele scrierii...
—Există ziduri în care mișună fantasmele: mai e timp pentru devierea
aceastei uneltiri, numele ignorate care au crescut cu timpul?
În primul ecou al ostentației atârnă nepăsarea ramurilor:
îmi pare rău că triumfă lehamitea și anxietățile...

Barataria, 06.IX.2013, din cartea POST SCRIPTUM






RAMAS




Si sólo fueran la corpulencia de la cobija, la catedral de la aurora,
Si sólo fueran permanente destello en la urna del aliento,
Si sólo fueran el grafito en los días de escritura…
—Hay muros en donde crujen los fantasmas: ¿habrá tiempo para descaminar
esta trama, los nombres ignorados que crecieron en el tiempo?
En el primer eco del estrépito cuelga el desaliño de las ramas:
lamento que triunfe el hastío y las ansiedades…


Barataria, 06.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM

"tentaciones"-"ispitiri"de Eugenia Paraschiv (traducido al español por Elisabeta Botan)

 Eugenia Paraschiv





tentaciones

posponiendo la nevada,
el asfalto bate tus
plantas en los clavos del instante

los titubeos del corazón
arden calmosos con ajenjo,
la ceniza es divino regalo
embalsamando amores!



ispitiri

păsuind zăpada,
asfaltul îţi bate
tălpile-n cuiele clipei

şovăielile inimii
ard lin cu pelin,
cenuşa-i dar divin
înmiresmează iubiri!

© Eugenia Paraschiv

jueves, 26 de diciembre de 2013

"Era zi festivă (versiune súi-géneris pentru crăciun)"-"Era festivo (versión sui-génesis para navidad)" de Amando García Nuño (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

         
Amando García Nuño


 Era zi festivă (versiune súi-géneris pentru crăciun)

           A șaptea zi, s-a odihnit. Dar s-a întâmplat să fie crăciun, și nu era fotbal. Profitând de delăsarea divină, un pumn de figurine făcute la cuptor în ajun și proaspăt macerate în spumos se răsculară în belen*. Au arborat steagurile și au sfârșit prin a le înfinge bețele în lutul, încă inform, al tovarășilor lor de creație.
             Această festivitate a fost declarată de agnostici Zifărădumnezeu. Pentru antropologi, totuși, a însemnat dispersarea pe pământ al homo sapiens. Acela care cântă colinde în timp ce debate între durerea altuia și mahmureală.
             [belen*=reprezentare din carton, etc., a ieslei unde s-a născut Isus (la catolici)]



Era festivo (versión sui-génesis para navidad)


        El séptimo día, descansó. Pero resultó ser navidad, y no había fútbol. Aprovechando la dejación divina, se amotinaron en el belén un puñado de figuritas horneadas la víspera y recién maceradas en espumoso. Enarbolaron banderas y acabaron clavando  las astas en el barro, aún informe, de sus compañeros de creación.
        Esa festividad fue declarada por los agnósticos el Diasindiós. Para los antropólogos, sin embargo, significó la dispersión por la tierra del homo sapiens. Ése que canta villancicos mientras se debate entre el dolor ajeno y la resaca.

viernes, 20 de diciembre de 2013

”Poem redus”-”Poema breve” de Sofia Rodríguez García(traducido al rumano por Elisabeta Botan)






Sofía Rodríguez García
POEM REDUS

Delirurile din grote sunt martirajele poeților:
Amanți ai puzderiei de sărutări 
și muzică ce gonește prin culoarele brațelor




POEMA BREVE


Los delirios en las grutas son martirios de los poetas:
Amantes de los besos de enjambre
y música que corre en los pasillos de los brazos