jueves, 19 de diciembre de 2013

"Tăcerile iluminează realitatea”-”Los silencios iluminan la realidad”- de Jesús García Moreno(traducido al rumano por Elisabeta Botan)




TĂCERILE LUMINEAZĂ REALITATEA

Nu e nevoie, copilul meu, să cunoști toate cuvintele.
Cele pe care tu le ști, spune-mi-le incet, la ureche.
Apoi, le vom adăuga la fiecare, litere
până când vor descrie
o dorință arzătoare într-un suspin,
tâlcul privirii tale.
Atracția irezistibilă a degetelor mâinilor tale,
mișcându-se, însetate de dragoste,
                            precum anemona într-o mare liniștită,           
cerând îmbrățișări.
Vom scrie pe o hârtie, foarte încet,
numele pe care le-am dat 
aromei vieții care se desprinde din pielea ta.
Neliniștea cuprinsă într-o lacrimă.
Fericirea unui zâmbet, când visezi.
Nu. Nu te strădui să întrebi numele  fiecărei aurore,
nici nu pretinde să-l chemi pe fiecare crepuscul după numele său.
Le vei cunoaște ca pe vechi prieteni.
Nu e necesar, copilul meu, să cunoști toate cuvinele pentru a simți.
Tăcerile luminează realitatea dincolo de înțelesuri.


Din cartea ”Între cuvinte”, Editura  Poesía eres tú, Madrid, 2013.


LOS SILENCIOS ILUMINAN LA REALIDAD


No es necesario, niño mío, conocer todas las palabras.
Las que sabes tú, dímelas bajito, al oído.
Después, le iremos añadiendo a cada una, letras
 hasta que describan
el anhelo en un suspiro,
 el mensaje de tu mirada.
La atracción irresistible de los dedos de tus manos
 moviéndose, ávidos de cariño,
como anémona en un mar silencioso
pidiendo brazos.
Escribiremos en un papel, muy despacito,
 los nombres que les hemos dado
al aroma de vida que desprende tu piel.
A la angustia contenida en una lágrima.
A la dicha de una sonrisa, cuando sueñas.
No. No te afanes en preguntar el nombre de cada aurora,
ni pretendas llamar a cada crepúsculo por el suyo.
Los irás conociendo como a viejos amigos.
No es necesario, niño mío, conocer todas las palabras para sentir.
Los silencios iluminan la realidad más allá de los significados.

Del libro “Entre palabras” Editorial Poesía eres tú, Madrid, 2013.










No hay comentarios:

Publicar un comentario