jueves, 19 de diciembre de 2013

”Moarte”-”Muerte” de Norma Segades- Manias(traducido al rumano por Elisabeta Botan)


MOARTE


Ghearele morții.
Santa Fe, 1957

Înțepenea penumbre
singurătăți
cobora din golurile insomniei
oferindu-și vocea acelei speranțe
care învinge temerile
deseori
Sălășluia în reversul urzelilor 
acea lipsă de grijă a iubirii din menmoria sa
cu moartea
pironindu-le în sânge
fără pietate
fără uitare
fără încetare
colții goi și sfâșietori
Aștepta răbdător
noapte după noapte
Doar o răgușeală sufocată
îi trăda trupul
prin casă
anunța leșinul pulsului său 
într-un colț
lunile conturau
cu siluete de umbre inclemente
cu palide vitralii de cenușă
cetele cancerului
puse la zid
Era o zi de februarie
încă mi-o amintesc
Vara năștea în grădini
tremuru-i de glicine
de iasomii
împunitatea-i de cutezanță în mugur
când 
acea suflare
i-a doborât pleoapele
și a-nceput să-ntindă depărtările
ducându-mi cosițele
din mână
la ținuturile de doliu și tăcere





MUERTE

Las uñas de la muerte.
Santa Fe, 1957

Erizaba penumbras
soledades
descendía a los huecos del insomnio
y entregaba su voz a esa esperanza
que derrota los miedos
a menudo
Habitaba el reverso de las tramas
esa orfandad de amor en su memoria
con la muerte
clavándole en la sangre
sin piedad
sin olvido
sin reposo
los colmillos hirientes y desnudos
Esperaba paciente
noche a noche
Sólo algún carraspeo sofocado
delataba su cuerpo
por la casa
denunciaba el desmayo de su pulso
y en su rincón
las lunas esbozaban
con perfiles de sombras inclementes
con pálidos vitrales de ceniza
las jaurías del cáncer
contra el muro
Fue un día de febrero
aún lo recuerdo
El verano paría en los jardines
su temblor de glicinas
de diamelas
su impunidad de audacias en capullo
cuando
aquel soplo
le abatió los párpados
y comenzó a tender las lejanías
llevándose mis trenzas
de la mano
a territorios de silencio y luto




No hay comentarios:

Publicar un comentario