jueves, 28 de noviembre de 2013

”Poema en el viento” de Octavio Fernández Zotes (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

Octavio Fernández Zotez
POEM ÎN VÂNT




Cine ar putea să scrie
un poem în vânt
ce liniștit în aer
va rămâne agățat,
fără silabe, fără versuri,
fără metrică, fără ritm,
fără materie poetică.

Iar vântul
și timpul, în trecere
îi vor reînnoi strălucirea
și ar lumina în noapte
peste fondul infinit.

Cu cuvinte eterne,
cu grafii eterice,
cu tăceri pe cerneală.

Un poem gigant
de speranță reținută,
și a gândi doar
că e numai începutul,
că e primul an.

Cine ar putea să scrie

imnul vieții.




 POEMA EN EL VIENTO 


Quién pudiera escribir 
un poema en el viento 
y que quieto en el aire 
se quedara suspenso, 
sin sílabas, sin versos, 
sin métrica, sin ritmo, 
sin materia poética. 

Que el viento 
y el tiempo, al pasar, 
renovaran su brillo 
y luciera en la noche 
sobre un fondo infinito. 

Con palabras eternas, 
con grafías etéreas, 
con silencios por tinta. 

Un poema gigante 
de ilusión contenida,
 
y pensar solamente 
que es tan sólo el principio, 
que es el año primero. 

Quien pudiera escribir 
ese himno a la vida.






No hay comentarios:

Publicar un comentario